Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂRMAN

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 409 pentru SĂRMAN.

Ștefan Octavian Iosif - Rozele

... petale... Acum, cu drag, le-adună iar. O, de-ar putea, le-ar da ființă ! Dar izbucnește-n plîns amar Văzînd că e cu neputință... Sărman

 

Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari

Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Cei mari de Barbu Paris Mumuleanu Informații despre această ediție   O, ce ciudă, cît mă mir,       D-al celor mari caractir !   Ce schimbate la ei firi,       Ce gusturi, ce diferiri !   Precum ceriul de pămînt,       Așa ei de cei mici sînt.   Toți trîndavi, toți lenevoși,       Nestatornici, furtunoși,   N-au ei fapte bărbătești,       Toți au minți copilărești   Toți de mititei iubesc       Lucruri care nu cinstesc.   Toți, de cînd sînt băieței,       Înclinează lîngă ei   Oameni care-i lingușesc,       Care-i laud' și-i slăvesc.   Totdeauna cei mari vor       Să aibă-n casele lor   Prefăcuți ce le vorbesc       Tot cele ce ei voiesc.   Vor de mulți fi-ncungiurați,       Să stea-ntre ei îngîmfați,   Să le dea închinăciuni,       Să le spuie la minciuni.   Ei adevăr nu voiesc,       Nu le place, nici iubesc.   Socotesc că cîte fac       Și la alți oameni le plac,   Și d-ar greși cît de mult,       Ei îndreptări nu ascult.   Ei în sine socotesc       Că la nimic nu greșesc.   Nu le place-a fi-ndreptați,       Vor a fi tot lăudați.   Fac mese mari, cheltuiesc,       Chem oaspeți ce-i lingușesc,   Să-i aude că-s galanți,       Sînt nobili, sînt figuranți :   Și cu mesele ...

 

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)

... noi este străină ; Pe nimeni nu îl doare, și nimănui, nu-i pasă De ne-o fi rău sau bine... Vin', vin', să facem casă,     Sărman și orfelină. Stingheră turturică prin crînguri rătăcită ! Îți voi clădi eu cuibul în care-i fi ferită     De frig și vijelii. Voi alerga eu, dragă ...

 

Cincinat Pavelescu - Anului nou

Cincinat Pavelescu - Anului nou Anului nou de Cincinat Pavelescu Dlui C. C. Arion În ciocnet de cupe și-n șoapte, Ce vesel răsună-n urechi, Degrabă intra-vei în noapte, În ciocnet de cupe și-n șoapte, O, anule vechi! Și moartea cu neagra-i aripă Te-o lua, să te-nșire la rând; O clipă, mai ai doar o clipă, Și moartea cu neagra-i aripă Va bate curând! Tovarășul tău o să-nvie Îndată al clipei ecou, La viață chemând o vecie... Și anul cel vechi o să-nvie În anul cel nou! Și-aceleași nădejdi ne-mplinite Din umbră pândi-vor la fel, Cu patimi, chemări și ispite, Și aceleași nădăjdi ne-mplinite Veni-vor cu el. Vor crește din nou trandafirii, Alți nuferi pe lac vom zări, Spre lauda veșnic-a firii Vor crește din nou trandafirii Și iar vor muri! Și inima noastră sărmană, Hrănită cu chin și amar, Și-ntreagă un țipăt și-o rană, O, inima noastră sărmană Va bate mai rar! Dar tot vom râvni cu durere, O viață mai lungă, chiar rea, Și-n rugă fierbinte-o vom cere, Dar tot vom râvni cu durere Ca anul să ...

 

George Coșbuc - Doina (Coșbuc)

... Spui munților durerea Prin jalnice cântări. Pe deal românul ară Slăbit de-amar și frânt. Abia-și apasă fierul În umedul pământ. Tu-l vezi sărman, și tremuri Să-l mângâi în nevoi. Și mergi cu el alături Cântând pe lângă boi. Iar bieții boi se uită Cu milă la stăpân ...

 

George Coșbuc - Trei, doamne, și toți trei

George Coşbuc - Trei, doamne, şi toţi trei Trei, Doamne, și toți trei de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1891, nr. 126 (5/17 iunie) Avea și dânsul trei feciori, Și i-au plecat toți trei deodată La tabără, sărmanul tată! Ce griji pe dânsul, ce fiori, Când se gândea că-i greu războiul, N-ai timp să simți că mori. Și luni trecut-au după luni Și-a fost de veste lumea plină, Că steagul turcului se-nchină; Și mândrii codrului păuni, Românii-au isprăvit războiul, Că s-au bătut nebuni. Scria-n gazetă că s-a dat Poruncă să se-ntoarcă-n țară Toți cei plecați de astă-vară Și rând pe rând veneau în sat Și ieri și astăzi câte unul Din cei care-au plecat. Și-ai lui întârziau! Plângând De drag că are să-i revadă, Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă Cu ochii zarea măsurând, Și nu veneau! Și dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gând. Nădejdea caldă-n el slăbea, Pe cât creștea de rece gândul. El a-ntrebat pe toți d-a rândul, Dar nimeni știre nu-i știa. El pleacă- ...

 

Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova

... stejar puternic, ce, sporind din an în an, Agiungea a fi coloană prin biserici au prin case, Adăpost în timp de iarnă călătoriului sărman. Al său trunchi durat în punte, au în plutitoare vase, Ar da râurilor lege ș-a lor curs ar înfrâna, Ar căra odorul ...

 

Gheorghe Asachi - Sirena lacului

... a țesut O camară-ntunecoasă Și format-au un ascuns De razile nepătruns. În tăcut acel tufariu Plînge, cheamă : „Amar mie, Ah, l-acest sărman sugariu Cine mamă va să fie ? Fată-Irino, dă-mi răspuns, Unde, unde te-ai ascuns ?â€� „Iacă-mă-s chiar în cest fund ... flămîndă sînt, Eu gust mursa de corale ; Roua dimineața beu, Papura e stratul meu !â€� Dar bătrînul casnic iar Repetează : „Amar mie, La acest sărman sugariu Cine mumă va să fie ? Eh, Irino, dă-mi răspuns, Vino d-unde te-ai ascuns !â€� Că sub apă s-a mișcat ...

 

Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului

... 1793 ­ 1843) Rănit la războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri, Departe de-o mumă care îl crescuse, Și care-l iubi! Sărman, fără rude, pe țărmuri străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de nenorocire ...

 

Ion Creangă - Povestea unui om leneș

Ion Creangă - Povestea unui om leneş Povestea unui om leneș de Ion Creangă Povestire publicată prima oară în Convorbiri literare , nr. 7, 1 oct. 1878 Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărâ să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare! Așa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi țărani, zicând: — Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. — Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre țărani; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală

Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală Cronica sentimentală de Ion Luca Caragiale În una din livezile 'nverzite ale Africei necunoscute de miază-zi, prin care curge liniștită apa Zanzibarului, se rădică un cătun de bordeie locuit d'o populațiune barbară cât se poate de ciudată. Veți crede că voiu să vă serv un capitol de Geografiă populară, sau că încerc a vă da introducțiunea topografică a unui roman de călătorii și aventuri. Nicidecum ! Voiu să vă fac cunoștință pur și simplă cu o specie de oameni cari, mă prind, nu-și pot găsi semeni în niciunul din cele patru înghiuri ale pământului. Liniștiți, pacifici și muncitori, ei cultivă pământul pe țărmii Zanzibarului. Nu au făcut nimănui niciun rău, și cu toate astea, sunt în o stare... ca vai de capul lor. Bieții mei Africani, necunoscând până mai anii trecuți invențiunea salutară a pălăriilor, și șezând la muncă toată ziua cu capul gol, espus la razele fierbinți ale soarelui de miază-zi, și-au prăjit creierii până 'ntr' atâta, încât toți călătorii carii s'au aventurat prin aceste ținuturi barbare, văzând pe Africanii mei, cu drept cuvânt, i-au numit: Tâmpiții. Imaginați-vă un Beduin - ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>