Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ZÂMBET

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 225 pentru ZÂMBET.

Alexandru Macedonski - Nebunul din Golia

... în inele căzându-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! În cap purta cu apă un coif de gumelastic... Pe buze-avea un zâmbet când dulce, când sarcastic, Privindu-ne cu ochii prăpastiei din el!... -- Abia puteau să-l ție doi oameni deodată, Iar chipul, ca o noapte de ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie

... noaptea ce-n trecutul vieții mele E-nsemnată cu roșeața simțămintelor dintâi, Dacă ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele, Nu venea c-un zâmbet rece lângă caldul căpătâi. Poezie! Poezie! Ai dreptate totdeauna, Dar fiindcă simt și astăzi că rămas-am tot al tău, Dă, te rog, în jos ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie

... a zice, atâta: ,,Am iubit!" O! Muză, vezi acuma cum viața mă doboară! O! Muză, ai fost crudă favoarea ta să-mi dai! Ai zâmbet

 

Alexandru Macedonski - Stepa

... părul negru cu o spuză de rubine, Strecura-vei, între sânuri, diamantul sugestiv, Pe grumazurile albe lăcrăma-vei perle fine...     Fericirea este, poate, într-un zâmbet fugitiv. VI Înarmat cu bărbăția ce-nseta pe Michel-Angel, Nimicită o vei ține sub triumful masculin, Vis în care te va crede o-ntrupare ...

 

Alexandru Macedonski - Tinerețea

Alexandru Macedonski - Tinereţea Tinerețea de Alexandru Macedonski     Iubesc frumoasa Tinerețe,     Cu anii săi de flori,     Cu zâmbete pe a sa față,     Cu ochi scânteietori;     Îmi place fruntea-i coronată     De poezii ș-amor,     De dulci iluzii care iute     Se nasc și iute mor.     Cortegiul său e din speranțe,     Din vecinice izbânzi,     Și pulbere de aur poartă     Pe aripe plăpânzi.     Adesea e cutezătoare     Întocmai ca Icar,     Și pân' la soare se înalță     În zboru-i temerar!     În totul e însuflețită     De-al geniului foc,     Și egoismul nu găsește     În sufletul său loc!     Pe-oriunde trece, răspândește,     Ca foi de trandafiri,     Cu mâinile-i îmbelșugate,     Idei și dulci simțiri!     Să-i zică orișicum, bătrânii     Pătrunși de reci fiori,     Ce dragă este tinerețea     Cu anii săi de

 

Alexandru Vlahuță - Ce fericiți am fi-mpreună!

... înțeleasă Cerșirea ochilor mei triști, Că te roșești, ca o mireasă, Clipești, nervos buzele-ți miști... Și dulce-mi cați o dezmierdare, Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeți: În noi, întunecat, tresare Misterul veșnicei vieți. O, ne-nțelegem de minune, Cu cât ne întâlnim mai des, Și, totuși ne sfiim a ...

 

Alexandru Vlahuță - Ieri, azi, mâine

... mâine de Alexandru Vlahuță Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată, Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată, Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt; Ieri... poveste, cu eroii oase putrede-n mormânt. Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit ...

 

Alexandru Vlahuță - Iulia Hasdeu (Vlahuță)

... fără de lacrimi durerea și-o arată, Căci gurile sunt multe și mințile-s pustii. Ea doarme, și pe chipu-i de sfântă luminează Misteriosul zâmbet al liniștii de veci. Pe lustrul frunții joacă a geniului rază, Și-n maiestatea morții ea pare că visează, La piept ținându-și ...

 

Alexandru Vlahuță - Nehotărâre...

Alexandru Vlahuţă - Nehotărâre... Nehotărâre... de Alexandru Vlahuță Vieața, an II, nr 4, 5 martie 1895 Ce proști mai suntem amândoi! Comori de plăceri dorm în noi, Și cum le-ar putea deștepta O clipă din dragostea ta! E oare-o virute-a răbda? ... Cu zâmbetul tău mă-nfiori, Stăpâna atâtor comori: Eu știu că mi-ai da, dac-aș cere, Tu știi c-aș primi, de mi-ai da, Și totuși răbdăm în tăcere, Privind cum viața se trece Pustie, și tristă, și

 

Alexei Mateevici - Un sfat

... de Alexei Mateevici Să fugi de fapta rea, creștine, Ascultă-al Domnului cuvânt, Și făptuiește numai bine Din leagăn până la mormânt. Atunci c-un zâmbet fericit Vei trece prin această viață, Și chiar și moartea, liniștit, Putea-vei s-o privești în față. Atunci — plug, seceră și sapă Vor ...

 

Ana Conta-Kernbach - Îndemn

... Îndemn de Ana Conta-Kernbach Informații despre această ediție Te-nalță, te-nalță spre culme, Spre zările dorului stins, S-or pierde și urme de zâmbet, S-a șterge și-arsura de plâns. Seninul le-nvălue toate Pe vârful de munte stingher: Te rupe din vraja vâlcelei, Cu dânsa ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>