Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNTRISTARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 117 pentru ÎNTRISTARE.

Iacob Negruzzi - Pentru ce cu întristare

... Iacob Negruzzi - Pentru ce cu întristare Pentru ce cu întristare de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Pentru ce cu întristare   Plângi frumosul tău trecut? Fericiri făr’ de schirnbare   Pe pământ s-au mai văzut? Sunt lumini făr’ de umbrire,   Este rosă fără spin? Dulce vis ...

 

Iordache Golescu - Cântare dă tânguire la sfârșitul vieții

... a te mai vedea vreodată!     Vaiu! cum fuge dă la mine!     Moarte șî mie mai bine:     Atunci toată întristarea     îm va lipsi, șî durerea;     Întristare văz că las,     um cumplit vrăjmaș vă las.     Dăparte d-această boală,     ce pă toți curând domoală,     Că-ntristarea la-ntristare,     întristare

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... pierdut a lor frumˇsețe înfloritele câmpii, În negură misterioasă ascunzând a ei mândrii; Firea-n inimă-mi insuflă o adâncă întristare, Lumea-o părăsește-n umbră și-ntru a mea cugetare, Ca-n paragină câmpie un greu gemăt amorțit La auzul meu răsună de ... s-a-ncungiurat; Dar în locul unei pompe, din a lui soți fiecare, Nu de-afară, ci în cuget poartă semn de întristare. Oare mirosul de smirnă, oare cântecul cel sânt, Pulberea ce este stânsă pot să-nvie din mormânt, Dacă fapte de virtute, care legea ni învață ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Melancoliei

... M-am dus și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntîia oară În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de dulce întristare

 

Alexandru Macedonski - Nălucirea

... cu-ncetul sufletul meu! Ea, înclinată pe-a mea hârtie, Zâmbind, conduce pana-mi mereu! Când se întâmplă să nu-mi apară, De întristare sunt înnegrit! Chiar Poezia repede zboară Când nu mai vede chipu-i iubit; Dar la vedere-i se-ntoarce iară Și mă inspiră necontenit! Ea ...

 

Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici

Alexandru Macedonski - Răspuns la câţiva critici Răspuns la câțiva critici de Alexandru Macedonski (Fragment) Nu pot să zbor cu voi pe-o rază... Mi-e frică luna să nu cază,     Să ne turtească împreună, Că-n Iadul cel de grozăvie Am merge în tovărășie,     Ș-atuncea: Noapte bună! Dar dintr-a mea junie dusă În întristarea mea nespusă     Mai am pe neașteptate Ca să-mpletesc încă ghirlante Pe fruntea sfintelor amante     Un șir de foi uscate! Voi preferați în lăcrămioare Ca într-o baie răcoritoare     Să v-afundați până la gât, Ș-astfel din apa lor căldicică Să dați afară o cărticică     Bună de leacuri și de urât. Ei! Zău!... Voi poate c-aveți dreptate Și puteți plânge, în libertate, Dureri pe care nu le-ați simțit! Le puteți pune și pe hârtie... Lumii ce-i pasă?... Ce-mi pasă mie?... Nu vă voi spune ce-am suferit! Marturi zadarnici nu vă voi face A suferinții care-n piept zace, Adevărata durere tace! Și-ascunde fața și plânge-n umbră, O știe numai noaptea cea sumbră, Care-o-nvelește ca-ntr-o manta! Încât de visuri, vă cer iertare, Nu pot să umblu pe nori ...

 

Alexei Mateevici - Creștina

Alexei Mateevici - Creştina ,,Isprăvi din vremi de mult trecute, Predanii din vechime-adâncă". A. Pușkin, Ruslan și Ludmila Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Măreața Romă doarme-n pace, Umbrită de livezi tăcute, Și-o liniște adâncă zace În rândul curților ei mute. O noapte blândă-a primăverii Domnește-n uliți somnoroase, Iar luna focul tremurării Îl scaldă-n ape scânteioase, Și Tibru — dungă lucitoare -- Curgând în negrele lui maluri Cu-o murmurare gânditoare, Își mână apele în valuri... Cu capu-n piept, cu crucea-n mână, Sub a-nchisorii negre pază, O blândă tânără creștină Pe pietre aspre dormitează. Zadarnic pus-au stăruințe Chinuitorii ei cei răi, Făgăduieli și suferințe N-au sfărâmat credința ei... Neomenoasa judecată A osândit-o ieri la moarte, Dar mâine-n ceruri ridicată, Primi-va scrisul altei soarte... Și iată, c-o dorință sfântă Pe sine-n jertfă a s-aduce, Ea-și merge calea de osândă, Își merge drumul cel de cruce. Prin vis a patriei câmpie O vede, de stejari umbrită, Și râul — dungă albăstrie -- Și casa dragă și iubită, Și ...

 

Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas

Antim Ivireanul - Învăţătură cînd se face parastas Învățătură cînd se face parastas de Antim Ivireanul Un lucru peste fire văz în Sfânta Scriptură la a doaoa carte a Împăraților, în 12 capete și foarte mă face de mă minunez. Împăratului David i-au fost bolnăvit copilașul cel dintâiu, ce avea din Virsavea. Și, pentru căci se afla în nevoia morții, era pururea trist și mâhnit și nici mânca, nici bea, nici putea nimeni să-l mângâe. Iar după ce au murit, zice Sfânta Scriptură, îndată s-au spălat și s-au uns cu mirosuri și s-au îmbrăcat în haine luminate și, mergând în casa Domnului, au dat mulțemită lui Dumnezeu. Și eșind afară s-au ospătat și s-au veselit, de care lucru stau de mă mir, cum putu fi aceasta? Ca până era viu și bolnav plângea și să întrista și, după ce au murit, s-au veselit. Răspunsul acesta ni-l dă însuș David. Până era zice bolnav, mi să cuveniia să mă mâhnesc pentru el, căci aveam nădĂ©jde că mi-l va lăsa Dumnezeu. Iar de vrĂ©me ce au murit, înapoi nu pociu să-l mai întorc, ci-m ...

 

Antim Ivireanul - Prealuminaatului și preaînâlțatului domn Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod

... mă rog necontenind ca să ajute măriei-tale, păzindu-te cu sănătate, cu veselie, cu viață îndelungată, mai presus decât toate cĂ©lia ce aduc întristare, neclătit și nemișcat, întru înălțat scaunul măriei-tale, împreună cu toată luminată rudeniia măriei-tale. Amin. Dat în vestitul oraș al Târgoviștei, la anul de ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu

... Cu fruntea ta ce pare un simbol Al vieții tale albe de poet. O cută n-ai pe frunte, nici un gând În ochi, de întristare sau regret; Nimic nu spune tragicul secret Ce te-a împins în moarte-așa curând! Blând, bun și visător zâmbești-nainte, Și nu ...

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 2)

... Și-mbracă-n aur cimitirul, Își lăcrimează trandafirul Blândețea albelor petale, Pe un mormânt uitat sub ele, Peste mormântul mamei mele. În ore lungi de întristare Când greul vieții mă apasă Și peste suflet mi se lasă Cu neagra lui neîndurare, Cum aș vrea, mamă, să mă-ngroape Sub trandafir, de ...

 

   Următoarele >>>