Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: PĂSTORI

  Vezi și:BUCOLIC, OIERIT, PĂCURĂRESC, PĂCURĂRIȚĂ, PĂCURĂRIT, PĂSTORESC, PĂSTORI, PĂSTORIE, PĂSTORIRE, PASTORAL ... Mai multe din DEX...

PĂSTORIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PĂSTORÍT s.n. Ocupația, profesiunea de păstor (1); creșterea vitelor; păstorie, păstorire. - V. păstori.

Sursa : DEX '98

 

PĂSTORÍT s. v. oierit.

Sursa : sinonime

 

păstorít s. n.

Sursa : ortografic

 

PĂSTORÍT n. 1) Creștere a vitelor (în special a oilor) prin întreținere la pășune. 2) Ocupație de păstor. /v. a păstori

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PĂSTORIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru PĂSTORIT.

Ioan Cantacuzino - Cîntec păstoresc

Ioan Cantacuzino - Cîntec păstoresc Cîntec păstoresc de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție     Păstoreaua cea-ndrăgită     Poartă turma tot mîhnită     Ei, floricica cîmpului     Nu-i dă odihna sufletului.     Iar viersul păsărelilor     O dau și la mai mult amor.     Toate-i par că să jelesc     Para dragostei tînjesc.     O fîntînă preacurată     Oglindă-i unde ea cată.     Or după chip n-o cunoaște     Ce-n inimă-ș simte a naște.     Fata-i zice, foc curat     Ochii, suflet tulburat.     Ea cu lacrămile sale     Mulțește apa spre vale,     Zicînd : — Tă rog, rîule, spune     Celui ce l-amar mă pune     Că dă curgi acum mai tare,     Din lăcrămi ești așa

 

Constantin Negruzzi - Idilie

... îmbătați, Pan urăște sărbătorile, Pan ș-au spart burduful cu must, ascundeți-vă în fundul peșterilor și acolo în întuneric tânguiți norocul său, și voi, păstori și păstoriți, cântați cu jăli patimile lui Pan, faciți să răsuni munții și văile de jălnicile voastre cântări, insuflați și turmelor voastre cu melodie măhniciunile ...

 

George Coșbuc - Dragostea păcurărească

George Coşbuc - Dragostea păcurărească Dragostea păcurărească de George Coșbuc Sună coasta; turma-ncet Preste câmpuri face-și calea; Latră câini de sună valea, Iar de-alături prin spinet Se ivește,-alene vine Flăcău nalt cu pasuri line. S-opresc turmele-n izvor Și din răcoroasa apă Ele-n vreme ce s-adapă, Păcuraru-n preajma lor Razimă-se de-un fag; șede Supărat, zdrobit se vede. Pe-a lui frunte nori s-adun Și privirile-i curate De grei picuri par udate; El tresare: nu-i semn bun, Căci tot stă căzut pe gânduri Și suspină-n dese rânduri. Cum nu-i neamțul blăstămat, Căci se face, ce se face, Multor feciori nu dă pace Și nici mie nu mi-a dat, Că m-a scos din sat afară Să mă ducă-n altă țară! Vai, și neamțul nu-i milos, Nu se uită și nu cată De-i ești frate, de-i ești tată, Numai om să fii frumos; Te dezbracă și te tunde Și cătană te răspunde. Iar cătană... n-ar fi greu Și plăcea-mi-ar, plăcea mie Să tot fiu în cătănie, Dac-aș fi-n pământul meu Să ...

 

Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae

... vom putea cunoaște dragostea cea adevărată și credința păstoriului celui bun; ci mă rog să ascultați. Sunt mulți în lume de să numesc că sunt păstori și zic cum că poartă grijă de oi; ci o zic, ticăloșii, numai cu cuvântul, iar cu fapta sunt departe, câtu e ceriul de pământ ... ei lasă oile și fug, pentru căci sunt năemiți și nu poartă grijă pentru oi. Ci să ferească Dumnezeu și să mântuiască toate turmele de păstori ca aceștea, ca și de moartea ciumei. Păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi. Când au vrut domnul nostru Hristos să se înalțe la ... din besĂ©rica lui Hristos pentru ca să mângăe pre norodul cel ales al lui Dumnezeu, cu cĂ©le bune și de folos, dintru cari păstori au fost unul și fericitul și minunatul Nicolae, episcopul Mirelor Lichiei, făcătoriul de minuni, a căruia prăznuim, astăzi, cinstita pomenire, carele s-au ...

 

Alexandru Macedonski - Pădurea

Alexandru Macedonski - Pădurea Pădurea de Alexandru Macedonski Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă Și nicăieri nu poți mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi Decât pe-ngustele potece sub bolțile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nalță spre ceruri fruntea lui semeață, Frumos e câmpul ce se-ntinde ca și o mare de verdeață, Frumoasă, marea liniștită sau cu talazul răzvrătit, Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit. Ea n-are-n sânul ei castele, dar soarele când o izbește O populează cu fantasme, și cântu-o face de vorbește, Ș-aci zărești palate-nalte, ș-aci, când ele se desfac, Ridică vocea orice frunză și-n om se schimbă-orice copac. Și câte gânduri nu deșteaptă câte-un stejar mai vechi, ce știe A veacurilor dispărute povestea cea de bărbăție, El, ce sub umbra lui bătrână s-adăpostească a putut Câte-un Mihai al țării noastre, trăit și mort necunoscut. Pădure, cine nu iubește suava ta melancolie, Tu ce ridici spre ceruri brațe visându-ți dulcea poezie, Și care om venind în tine nu se pricepe înălțat, Cu ...

 

Alexei Mateevici - Noaptea nașterii

Alexei Mateevici - Noaptea naşterii Noaptea nașterii de Alexei Mateevici De-ți slăbește credința în sufletul tău, Deznădejdea cea grea te cuprinde, De născutul acum Hristos-Dumnezeu În amarul tău adă-ți aminte. El în scârbă, plânsoare, necaz s-au născut, Sub a Romei greoaie domnie, Dar prin veacuri de vreme strălucind au trecut Într-a Lui luminoasă mărie. S-au născut El din focul cerescului dar, Din smerirea Curatei Fecioare, Ca, Puternic, să-i puie robiei hotar, Să sfârșească amara plânsoare... Rătăcind pe-al păcatului drum lunecos, Nu i-au prins omenirea de veste, Numai cei de la turme-au venit la Hristos, Văzând rostul minunii aceste. Și venind, pe Hristos Cel născut L-au găsit Nu în casă de neam, boierească, Dar în iesle, pe scânduri, cu paie-nvelit, În colibă culcat — păstorească. Și o stea-n răsărit s-a aprins minunat, Ceru-ntreg bucurând și pământul, Și pornind, a lucit ca un ochi înfocat Drumul drept spre Hristos arătându-l. În adâncă uitare au trăit Pruncul sfânt Pân' la vârsta de cer hotărâtă, Dar iubirea de oameni în sufletul blând Au crescut-o frumos înflorită. Cu această iubire, - ...

 

Constantin Stamati - Dorul de patrie

Constantin Stamati - Dorul de patrie Dorul de patrie de Constantin Stamati Dedicat României Am fost și eu român, Dar m-am făcut păgân, Căci tânăr fiind, Bietul meu pământ, De tătari călcat, Ei sclav m-au luat. . . . . . . . De-acum numai moartea Să mă scape poate Din păgânătate. Doina veche a unui prizonier la tătari1 Bunului patriot și fumul țării sale i se pare dulce și mirositor...2 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Când aș fi o frunzișoară Ca de zefir aripioară, Care căzând în izvor Plutește pe el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi, Ca pasăre cu aripi, Peste stânci de cremeni oable, Peste răsfățatul lac, În care ca plete albe Rădăcini de copaci zac, Peste dumbrava cerboaicei, Peste bârlogul ursoaicei, Peste-ăuîn codru de stejari Ce stau chiar niște străjari, Peste râpi întunecoase, Lăcaș aprigului hoț, A căruia frunte arsă Și a lui ucigaș glonț N-ar putea să mă-ngrozească, N-ar putea să mă ...

 

Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte

Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte Călătoria mè la munte de Enache Gane Informații despre această ediție Fragment     Luna ce este planetă mult mai gios decît de alte,     Tîrziu după ce răsare să ivește pe drept munte     Cu așa apropiere a lor vîrfuri atingînd,     Încît la sănin curat ea să vede strălucînd,     Ca cînd ar fi o lumină pe vîrf de munte născută,     De unde ca în oglindă în Bistriță să arată.     Toți copacii sînt sălbatici și numai cît înverzesc,     Afară de puțîn număr de mălini ce înfloresc.     Muzica acestor locuri, fără talanturi firești,     Iaste sîngură cîntarea fluierilor păstorești,     A cărora jelnic glas și firii mărturisăște     De soarta pustietății încît ea de tristă este.     Zefirii trecînd prin frunze lunică cu întristare     Iho, acè dintre stînci, iaste lor răspunzătoare.     Cînd noorii să adună, orizontul de închide     Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade,     Și tunetul pintre munți, înfocat răspunde tare,     Acel om întocma tartar la un nedeprins să pare,     Și cînd acel întunerec pe încet să răsipește,     A ceriului albăstrime cîte puțin să ivește,     Atuncea inima lui are ace mare bucurie     Ci sîmțește un închis și supus la tirănie,     Cînd ...

 

Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia

Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia Cântece din Basarabia [1] de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 Note I Frunză verde de ovăs Floricică de pe șes! Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-e mersul legănat, La inimă m-a secat! Floricică, floare-albastră Răsărită-n calea noastră, Năltișoară, subțirea, Tocmai pe potriva mea, Cărăușii te-or călca. Te-or călca și te-or strica, La inimă m-or seca. Floricică, floricea, Vină pe inima mea, Lângă mine să-nflorești, De pas rău să te ferești, Sufletul să-mi răcorești! II Frunză verde baraboi, Ne-a făcut maica pe doi, Unul mercuri, unul joi Ș-a umplut lumea cu noi. Ș-am avut o surioară Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjoară. Să ne deie-n Bălți la școală [2] (Mai bine-am muri de boală!), Moscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Moscălește-oi învăța Când eu ...

 

Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva

Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva Sfânta Ghenoveva de Ion Luca Caragiale Cam de acum o mie cinci sute de ani, ocrotitoarea cetății vestites între vestite, patroana Parisului, a fost sfânta Ghenoveva. Despre sfânta aceasta au rămas, în istoria scrisă de oameni învățați, dar mai ales în pomenirea poporului francez, multe povestiri pline de frumusețe, dintre cari credem că nu va fi neplăcut cititorilor noștri să le dăm, de pe unde le-am putut culege, câteva, pe scurt. Iată... Sfânta Ghenoveva s-a fost născut, în anii dintâi ai veacului al cincilea de la mântuitorul nostru, într-un târgușor numit Nanterre, aproape de Paris, cale de vreo trei ceasuri bune cu piciorul; și a trăit peste nouăzeci de ani. Acolo la Nanterre era o cetățuie întărită cum erau pe atunci, în vreme de războaie piept la piept. Unii povestesc că ea ar fi fost copila unui senior, păgân mai-nainte, iar acuma închinat cu tot sufletul la credința creștinească, după povața sfântului Gherman, episcopul din partea locului, care cu neobosită râvnă propovăduia cuvântul domnului pântre necredincioși; și că astfel, Dumnezeu, spre a-l răsplăti pe acel senior de osârdia lui, îi trimisese ...

 

Paul Zarifopol - Popi

Paul Zarifopol - Popi Popi [1] de Paul Zarifopol 42 de grade la umbră cer de sticlă sinilie lumină cruntă pe ziduri și pe ulițe albe obraze și brațe măslinii și ochi atât de negri încât irisul se confundă cu pupila cu priviri continuu intense ce obosesc ca spectacolul unui braț dureros de încordat praf de marmură peste tot dar peste toate: politică. Politica e mai tare chiar decât flirtul cu romanțe, ce formează, cum s-ar fi zis altădată, subiectul povestirii domnului Teodor Scorțescu. Popi amuzant nume, de copil sau de păpușă. În perfectă armonie cu bisilabul acesta infantil, este nasul lui Popi nas naiv, puțin ridicat; nas pueril, de nevinovată ștrengărie. Popi s-ar rezuma, pare că, în desenul acestui nas simpatic de nespus, dacă n-am ști-o întreagă, în toată drăgălășenia de baby încântător. Priveam picioarele mici ale lui Popi, refugiate lânga peretele vagonului, se vede cu scopul de a demonstra atenienilor lipsa oricărei intimități cu vecinul lor. Piciorul, ușor cambrat, se termina printr-un genunchi rotund ca un măr domnesc, dezgolit de rochia scurtă. Coapsele ample, arcuite cu grații de liră, contrastau cu umerii mici care dădeau o impresie neașteptată de fragilitate. Ajunge ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂSTORIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru PĂSTORIT.

BUCOLIC

BUCÓLIC , - Ă , bucolici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . De păstor , păstoresc , pastoral ; p . ext . de la țară , câmpenesc , rustic , idilic . 2. S . f . Mic poem pastoral ; eglogă ,

 

OIERIT

OIERÍT^1 s . n . Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu , în Țara Românească asupra oilor ; impozit plătit pentru pășunatul oilor . [ Pr . : o - ie - ] - Oaie + suf . - ărit . OIERÍT^2 s . n . Creșterea oilor ; p . ext . păstorit ; oierie ^2 . [ Pr . : o - ie - ] - Oier + suf . -

 

PĂCURĂRESC

PĂCURĂRÉSC , - EÁSCĂ , păcurărești , adj . ( Înv . și reg . ) Care aparține păcurarului ^1 , privitor la păcurar ^1 ; ciobănesc , păstoresc . - Păcuar^1 + suf . -

 

PĂCURĂRIȚĂ

PĂCURĂRÍȚĂ , păcurărițe , s . f . ( Înv . și reg . ) Soția păcurarului ^1 ; ciobăniță , păstorită . - Păcurar ^1 + suf . -

 

PĂCURĂRIT

PĂCURĂRÍT s . n . ( Reg . ) Faptul de a păcurări ; păstorie , păstorit . - V.

 

PĂSTORESC

... PĂSTORÉSC , - EÁSCĂ , păstorești , adj . 1. Care aparține păstorilor ( 1 ) , privitor la păstori

 

PĂSTORI

PĂSTORÍ , păstoresc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre oameni ) A duce ( animale erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască ; a păzi în timp ce paște ^1 ( 2 ) , a pășuna . 2. Fig . ( Folosit și absol . ) A conduce , a îndruma în spiritul dogmelor

 

PĂSTORIE

PĂSTORÍE s . f . 1. Păstorit . 2. Fig . Conducere , îndrumare religioasă , bisericească ; funcție , demnitate de conducător bisericesc ; exercitarea acestei funcții . - Păstor + suf . -

 

PĂSTORIRE

... PĂSTORÍRE , păstoriri , s . f . ( Rar ) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei ; păstorit . 2. Fig . Conducere , ocârmuire ( religioasă ) . - V. păstori

 

PASTORAL

PASTORÁL , - Ă , pastorali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . De păstor , păstoresc ; p . ext . de la țară . câmpenesc , rustic . 2. Adj . ( Despre creații literare ) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor , viața de la țară ; bucolic . 3. S . f . Operă literară cu conținut pastoral ( 2 ) ; bucolică . 4. adj . ( Rar ) Care aparține pastorilor sau preoților , privitor la pastori sau la preoți . Cârjă pastorală . 5. S . f . Scrisoare publică , cuprinzând îndemnuri și urări , prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente