Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

SARABANDĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SARABÁNDĂ, sarabande, s.f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ** Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. - Din fr. sarabande.

Sursa : DEX '98

 

sarabándă s. f., g.-d. art. sarabándei; pl. sarabánde

Sursa : ortografic

 

SARABÁND//Ă \~e f. 1) Vechi dans popular spaniol, executat într-un tempo lent și lasciv. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) fig. Frământare continuă (a unui grup de ființe); mișcare tumultuoasă. /sarabande

Sursa : NODEX

 

SARABÁNDĂ s.f. Vechi dans popular spaniol asemănător menuetului, care se dansa după o melodie lentă; melodia acestui dans. ** (Fig.) Agitație; mișcare tumultoasă. [< fr. sarabande, it. sarabanda, cf. sp. zarabanda].

Sursa : neologisme

 

SARABÁNDĂ s. f. 1. vechi dans popular spaniol, asemănător menuetului, cu o mișcare lentă, devenit în sec. XVII dans de curte și introdus apoi în balade și suite; melodia corespunzătoare. 2. (fig.) agitație; mișcare amețitoare, tumultuoasă. (< fr. sarabande)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SARABANDĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru SARABANDĂ.

Panait Istrati - Chira Chiralina

Panait Istrati - Chira Chiralina Chira Chiralina de Panait Istrati I - STAVRU Adrian străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică. Ajuns la intrarea grădinii, se opri, încurcat și necăjit. — Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Și cred că am tot dreptul să înțeleg viața cum o simt. Erau orele șase seara. Zi de lucru. Aleile grădinii erau aproape pustii către cele două porți principale; soarele crepuscular aurea nisipul, în vreme ce boschetele de liliac se scufundau în umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, zăpăciți. Băncile pe alee erau aproape toate libere, afară de cele din colțurile ascunse ale grădinii, unde perechi de tineri se îmbrățișau amoros și deveneau serioase la trecerea inoportunilor. Adrian nu dădu atenție nici unuia din oamenii ce întâlni în drum. El sorbea lacom aerul curat, care se ridica din nisipul de curând udat — amestec îmbălsămat de miros de flori — și se gândea la ceea ce nu putea înțelege. El nu înțelegea mai ales împotrivirea mamei sale la legăturile lui de prietenie, împotrivire care dăduse naștere la o ceartă violentă între mamă și fiul ei ...