Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVIZAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru DIVIZAT.
CRĂÍȚĂ , crăițe , s . f . I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor , cu tulpina puternică și ramificată , cu frunze opuse , penat - divizate și cu flori galbene - portocalii , cu miros pătrunzător ; vâzdoagă , ocheșele ( Tagetes erecta și patula ) . 2. Varietate de ciupercă comestibilă , a cărei pălărie este purpurie pe deasupra , iar pe dedesubt galbenă - aurie . II. ( La pl . , art . ) Dans popular românesc cu mișcare vioaie , răspândit în Oltenia ; melodie după care se execută acest dans . III. ( Rar ; la jocul de cărți ) Damă . [ Var . : creíță s . f . ] - Crai + suf . -
CRIZANTÉMĂ , crizanteme , s . f . Plantă decorativă din familia compozeelor , cu frunze penat - divizate și cu flori de culori variate , cu o inflorescență mare și bogată ( Chrysanthemum
DISPÉRS , disperse , adj . n . Sistem dispers ( Chim . ; în sintagma ) = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe , dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte
... DIVÍDE , divíd , vb . III . Tranz . și refl . ( Numai la prez . ) A ( se ) împărți , a ( se ) diviza
... DIVIZÍBIL , - Ă , divizibili , - e , adj . Care se poate diviza
DIVIZIBILITÁTE s . f . Însușirea de a putea fi
... FISIONÁ , fisionez , vb . I . Tranz . A diviza
FRACȚIONÁT , - Ă , fracționați , - te , adj . Divizat în fracțiuni ; îmbucătățit . V.
INDIVIZÍBIL , - Ă , indivizibili , - e , adj . Care nu este divizibil , care nu poate fi divizat , împărțit ; de neîmpărțit ,
MÉTRU , metri , s . m . 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric . 2. Instrument ( alcătuit dintr - o riglă , bandă gradată de metal , de lemn etc . ) egal cu un metru ( 1 ) și divizat în centimetri și milimetri , cu care se măsoară lungimile . 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului ; p . ext . ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe . 4. ( Muz . ) Ordinea succesiunii unităților de timp , determinată de accente tari sau slabe ; sistemul de organizare a ritmului ; ritm ,
MUȘEȚÉL s . m . Plantă erbacee anuală , medicinală , din familia compozitelor , cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru , foarte aromatice , grupate în capitule terminale ; romaniță ( Matricaria chamomilla ) . - Mușat ( reg . " frumos " et . nec . ) + suf . -