Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERPRETĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 57 pentru INTERPRETĂ.

ETNOSOCIOLOGIE

ETNOSOCIOLOGÍE s . f . Disciplină a sociologiei care interpretează fenomenele sociale mai ales cu ajautorul datelor etnologiei . [ Pr . : - ci -

 

EXEGETIC

EXEGÉTIC , - Ă , exegetici , - ce , adj . Care explică , interpretează , care ține de exegeză , privitor la exegeză , care se bazează pe

 

FILOZOFIE

FILOZOFÍE , filozofii , s . f . 1. Știință constituită dintr - un ansamblu închegat de noțiuni și idei , care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale ; concepție generală despre lume și viață . 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe . 3. ( Rar ) Atitudine ( înțeleaptă ) față de întâmplările vieții ; mod specific de a privi problemele vieții . 4. ( Fam . ) Lucru greu de făcut , problemă greu de

 

GRIMA

GRIMÁ , grimez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat ; p . gener . a ( se )

 

HOLISM

HOLÍSM s . n . ( Filoz . ) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale , socotind drept " factor integrator " al lumii un principiu imaterial și

 

INTERPRET

INTERPRÉT , - Ă , interpreți , - te , s . m . și f . 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă , mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane ; translator , tălmaci . 2. Fig . Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități ; persoană care face cunoscute altuia voința , dorința , sentimentele cuiva ; exponent , reprezentant . 3. Persoană care interpretează un rol într - un spectacol , o bucată muzicală , o poezie etc . V. artist ,

 

INTERPRETABIL

... INTERPRETÁBIL , - Ă , interpretabili , - e , adj . Care se poate interpreta

 

INTERPRETATIV

INTERPRETATÍV , - Ă , interpretativi , - e , adj . Care servește la interpretare , care poate fi interpretat ; care

 

INTERPRETATOR

INTERPRETATÓR , - OÁRE , interpretatori , - oare , s . m . și f . ( Rar ) Persoană care interpretează , explică , comentator ;

 

JUCA

... mișcare ) A se mișca ( sau a da impresia că se mișcă ) repede și tremurat ; a vibra . 7. A interpreta un rol într - o piesă sau într - un film ; ( despre trupe de teatru ) a da o reprezentație . 8. Intranz . A nu ...

 

LECȚIE

LÉCȚIE , lecții , s . f . 1. Formă de bază a organizării activității instructiv - educative din școală , desfășurată cu o clasă de elevi , într - un timp determinat , sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu . 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar ( acasă ) la recomandarea învățătorului sau a profesorului . 3. ( În forma lecțiune ) Forma sub care se prezintă un text , în diferitele lui manuscrise sau ediții , datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor ; citire comparativă a unui text în scopul de a - i stabili versiunea autentică . 4. Sfat , povață , regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor ; p . ext . mustrare , dojană . 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute . [ Var . : lecțiúne s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>