Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂVÂRȘIRE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 36 pentru SĂVÂRȘIRE.
INCRIMINÁ , incriminez , vb . I . Tranz . A acuza o persoană de săvârșirea unei crime ; p . gener . a învinovăți , a acuza . [ Var . : încriminá vb .
INFRACȚIÚNE , infracțiuni , s . f . Faptă care prezintă pericol social , constând în încălcarea unei legi penale , în săvârșirea , cu vinovăție , a unei abateri de la legea penală , și care este sancționată de lege . [ Pr . : - ți -
INSTRUMENTALÍSM s . n . Concepție filosofică potrivit căreia noțiunile , categoriile și teoriile științifice nu reflectă realitatea obiectivă , fiind numai niște instrumente pentru săvârșirea unor acțiuni utile
INTELECTUALÍSM s . n . 1. Concepție potrivit căreia intelectul ( rațiunea ) este capabil ( ă ) de a înțelege lumea . 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale . 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere , considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui . [ Pr . : - tu -
INTERDÍCȚIE , interdicții , s . f . 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte . 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal , care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice . 3. Stare în care se află aceste persoane . [ Var . : interdicțiúne s .
MIR ^2 , miruri , s . n . Untdelemn parfumat și sfințit , întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină . MIR ^1 s . n . ( În loc . adj . ) De mir = care nu aparține clerului ;
OCÁZIE , ocazii , s . f . 1. Situație , împrejurare care provoacă , permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni ; prilej , moment favorabil . 2. ( Concr . ) Mijloc de locomoție , de obicei găsit din întâmplare . [ Var . : ( înv . ) ocaziúne s .
PATÉRĂ , patere , s . f . Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită , folosit în antichitate la săvârșirea
PREVENTÍV , - Ă , preventivi , - e , adj . Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău , împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli , a săvârșirii unei infracțiuni
PROCEDÁ , procedez , vb . I . Intranz . 1. A acționa într - un anumit fel , a folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni . 2. A începe să . . . , a trece la . . . A proceda la anchetă . [ Var . : ( înv . ) procéde vb .
... RECIDÍVĂ , recidive , s . f . 1. Săvârșire de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni . 2. ( Med . ) , Reapariție , revenire a unei boli după ce aceasta s - a ...