Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCONJURĂTOR
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 54 pentru ÎNCONJURĂTOR.
MÉDIU^2 , - IE , medii , adj . , s . f . 1. Adj . Care se află în mijloc ; de mijloc , mijlociu . 2. Adj . Care reprezintă o medie ( 3 ) . 3. S . f . Valoare mijlocie a mai multor mărimi . MÉDIU^1 , medii , s . n . 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile . 2. Societatea , lumea în mijlocul căreia trăiește cineva : ambianță . 3. Substanță solidă , lichidă sau gazoasă , câmp electromagnetic sau gravitațional etc . în care se desfășoară fenomenele fizice . 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză , de transă și despre care , în practicile oculte , se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei
... de unele animale în cursul selecției naturale , de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător
... MIXOTRÓF , - Ă , mixotrofî , - e , adj . ( Biol . ; despre organisme ) Care se hrănește cu substanțe organice preparate sau luate din mediul înconjurător
NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;
... sticlă care închide fiecare dintre aceste spații . 2. S . n . Porțiune de loc , în formă circulară , acoperită cu altceva ( apă , nisip , zăpadă etc . ) decât mediul înconjurător . 3. S . n . Întindere de apă în formă circulară , în regiuni mlăștinoase , mărginită cu papură ; loc unde se adună și stagnează apa . 4. S . n ...
PERÉTE , pereți , s . m . 1. Element de construcție așezat vertical ( sau puțin înclinat ) , făcut din zidărie , din lemn , din piatră etc . , care limitează , separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele , etajele și acoperișul . 2. Masiv pietros care se înalță ( aproape ) vertical . 3. Parte a unui obiect , a unui sistem tehnic etc . care se aseamănă cu un perete ( 1 ) , mărginind , izolând , protejând ; piesă dintr - un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile
... PERIFLEBÍTĂ , periflebite , s . f . ( Med . ) Inflamație a tunicii externe a venelor , însoțită de reacția inflamatorie a țesutului înconjurător
PLANÁ^1 , planez , vb . I . Intranz . 1. ( Despre păsări ) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse , aproape nemișcate . 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare ; a domina . PLANÁ^2 , planez , vb . I . Tranz . A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă ,
PNEUMATOLÍZĂ s . f . Totalitatea fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact . [ Pr . : pne -
... POICHILOTÉRM , - Ă , poichilotermi , - e , adj . , s . m . și f . ( Animal ) care are temperatura corpului variabilă după temperatura mediului înconjurător
PROSTRÁȚIE s . f . Stare ( patologică ) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare , cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice ; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe ;