Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚESE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 223 pentru ȚESE.
ADENOÍD , - Ă , adenoizi , - de , adj . Care aparține țesutului glandular , privitor la acest
ADERÉNȚĂ , aderențe , s . f . 1. ( Med . ) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase , în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale , unind organe care în mod normal sunt separate ; bridă . 2. ( Tehn . ) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact . Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea . 3. Aderare , solidarizare conștientă la
ADEZÍV , - Ă , adezivi , - e , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre materiale ) Care stă strâns lipit de ceva , care aderă . Țesut adeziv . 2. S . m . Produs care permite încleierea a două suprafețe din același material sau din materiale
ADIPOZITÁTE s . f . Îngrămădire patologică de grăsime într - un țesut celular
ÁER^2 , aere , s . n . ( Bis . ) 1. Bucată de stofă sau de pânză , de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort , cu care se acoperă vasele liturgice . 2. Epitaf ( 2 ) . ÁER^1 s . n . 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe . 2. Văzduh , atmosferă . 3. Înfățișare , aspect ,
AGENEZÍE s . f . 1. Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui țesut în perioada embrionară . 2. Incapacitate de a procrea ;
ALAGEÁ , alagele , s . f . 1. ( Înv . ) Stofă vărgată , țesută din fire de in și de mătase . 2. ( Reg . ; în expr . ) A - și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se
ALBUMÉN s . n . Țesut vegetal din semințele unor plante , în care se depozitează substanțele nutritive de rezervă și care servește embrionului ca hrană în timpul
ALERGĂTÓR , - OÁRE , alergători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care aleargă . II. S . m . și f . 1. Atlet care concurează la probe de alergări . 2. ( Rar ) Curier ( însărcinat cu transmiterea unui mesaj ) . 3. Cal de curse . III. S . f . 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești . 2. ( Înv . ) Parc vast , împrejmuit , în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători . - Alerga + suf . -
AMNÁR , amnare , s . n . 1. Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scântei în vederea aprinderii fitilului sau iascăi . 2. ( Reg . ) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești , pentru a sprijini acoperișul . 3. ( Reg . ) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut . 4. ( Reg . ) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului . [ Var . : ( reg . ) amânár s . n . ] - A + mânar [ e ] ( < lat .
ANÉXĂ , anexe , s . f . 1. Ceea ce este alăturat sau alipit , ca element secundar sau dependent , pe lângă altceva mai important ; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text . 2. ( Anat . ) Țesut , formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții