Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REZOLVARE

 Rezultatele 31 - 37 din aproximativ 37 pentru REZOLVARE.

SPERANȚĂ

SPERÁNȚĂ , speranțe , s . f . Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni , în realizarea unei dorințe ; nădejde ,

 

TĂRĂGĂNA

TĂRĂGĂNÁ , tărăgănez , vb . I . 1. Tranz . A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme , începerea sau terminarea unei acțiuni etc . ; a face să se prelungească , să se întârzie o acțiune , o soluționare . 2. Refl . impers . ( Despre vreme , timp ) A dura , a se prelungi . 3. Intranz . ( Reg . ) A cânta alene , cu jale , a

 

TERGIVERSA

TERGIVERSÁ , tergiversez , vb . I . Tranz . A amâna rezolvarea unei chestiuni , luarea unei decizii ; a

 

ULTIMATUM

ULTIMÁTUM , ultimaturi , s . n . Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere , un stat , un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce . [ Var . : ( înv . ) ultimát s .

 

URGENȚĂ

... URGÉNȚĂ , urgențe , s . f . Însușirea , caracterul a ceea ce este urgent ; situație care necesită o rezolvare

 

URGENT

... URGÉNT , - Ă , urgenți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care necesită o rezolvare

 

URGENTA

URGENTÁ , urgentez , vb . I . Tranz . A accelera , a grăbi mersul unei lucrări , al unei acțiuni , rezolvarea unei probleme

 

<<< Anterioarele