Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APUCĂTURĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru APUCĂTURĂ.

CHIȚIBUȘĂRIE

... CHIȚIBUȘĂRÍE , chițibușării , s . f . Faptă sau apucătură

 

CIOCOI

CIOCOÍ^2 , ciocoiesc , vb . IV . Refl . 1. A deveni ciocoi ^1 ( 1 ) , a - și însuși apucături de ciocoi ^1 ; p . ext . a se boieri . 2. Fig . ( Rar ) A fi slugarnic , a se linguși . CIOCÓI^1 , ciocoi , s . m . 1. Termen de dispreț pentru un parvenit ( mai ales la sate ) din rândurile arendașilor , vătafilor etc . ; ciocofleandură ; p . ext . boier . 2. ( Înv . ) Fecior în casă , servitor angajat la un boier . - Et .

 

CIOCOISM

... CIOCOÍSM , ciocoisme , s . n . 1. Situație de ciocoi ^1 ; purtare , apucătură

 

COPILĂRIE

COPILĂRÍE , copilării , s . f . 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență ; timpul când este cineva copil ^1 . 2. Faptă , purtare , vorbe , apucături de copil ^1 ; naivitate . - Copil ^1 + suf . -

 

DEMIMONDEN

DEMIMONDÉN , - Ă , demimondeni , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Femeie cu purtări ușuratice ; cochetă . 2. Adj . Care se referă la o demimondenă ( 1 ) sau la apucăturile

 

MAHALAGIOAICĂ

MAHALAGIOÁICĂ , mahalagioaice , s . f . Femeie care trăiește într - un cartier mărginaș , la periferia orașelor ; p . ext . femeie de rând , cu apucături vulgare , care se ceartă și bârfește ; mahalagiță , țață . - Mahalagiu + suf . -

 

MAHALAGIU

MAHALAGÍU , mahalagii , s . m . Bărbat care locuiește într - un cartier mărginaș , la periferia unui oraș ; p . ext . bărbat cu apucături vulgare , grosolane , care se ceartă și bârfește . - Mahala + suf . -

 

NĂRĂVIT

NĂRĂVÍT , - Ă , nărăviți , - te , adj . ( Pop . ) Care are deprinderi , apucături rele : prost crescut , grosolan . V.

 

NECIOPLIT

NECIOPLÍT , - Ă , neciopliți , - te , adj . 1. Care nu este cioplit , netezit . 2. Fig . Lipsit de educație ( și de cultură ) , cu apucături grosolane ; grosolan , bădăran ,

 

PASTRAMAGIU

PASTRAMAGÍU , pastramagii , s . m . 1. ( Ieșit din uz ) Persoană care făcea sau vindea pastramă . 2. ( Fam . ) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane . - Pastramă + suf . -

 

PISICOS

PISICÓS , - OÁSĂ , pisicoși , - oase , adj . ( Rar ) Cu apucături de pisică ( I 1 ) , asemănător cu pisica ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>