Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASFIXIE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ASFIXIE.

ASFIXIA

ASFIXIÁ , asfixiez , vb . I . Tranz . și refl . A provoca sau a suferi o asfixie ; p . ext . a omorî sau a muri în urma unei asfixii . [ Pr . : - xi -

 

ASFIXIERE

... ASFIXIÉRE , asfixieri , s . f . Faptul de a ( se ) asfixia . [ Pr . : - xi - e - ] - V. asfixia

 

ÎNECĂCIUNE

ÎNECĂCIÚNE , înecăciuni , s . f . 1. Greutate de a respira ; asfixie , sufocare , năduf . 2. ( Rar ) Înec ( 1 ) . - Îneca + suf . -

 

ÎNECAT

ÎNECÁT , - Ă , înecați , - te , adj . 1. Asfixiat prin înec . 2. ( Despre o navă ) Scufundat în apă . 3. Inundat . 4. Înăbușit ,

 

ANGHINĂ

ANGHÍNĂ , anghine , s . f . 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația . 2. ( În sintagma ) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare . [ Var . : angínă s .

 

GAZAT

GAZÁT , - Ă , gazați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Intoxicat , asfixiat cu gaze . - V. gaza . Cf . fr . %

 

SUFOCA

... sau a face pe cineva să nu mai poată respira ; a ( se ) înăbuși ( din lipsă de aer ) , a ( se ) asfixia