Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER POTRIVIT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CARACTER POTRIVIT.

MENDELISM

MENDELÍSM s . n . Concepție care susține că transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominației , segregării și combinării independente a

 

LEGALITATE

LEGALITÁTE , legalități , s . f . Caracterul a ceea ce este legal , conform cu legea ; principiu potrivit căruia toate organizațiile de stat sau obștești și cetățenii sunt obligați să respecte , în activitatea lor ,

 

INSTITUȚIE

... INSTITÚȚIE , instituții , s . f . 1. Organ sau organizație ( de stat ) care desfășoară activități cu caracter social , cultural , administrativ etc . 2. Formă de organizare a raporturilor sociale , potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate ; institut ( 3 ) . Instituția căsătoriei ...

 

ORDINE

... ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic ...

 

OFICIALITATE

... potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală , precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor . 3. Caracter

 

OPUS

ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre

 

ORALITATE

... ORALITÁTE s . f . 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit , dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor , cât și în narațiunea propriu - zisă ; ansamblu de particularități ale limbii vorbite , ale graiului ...