Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRUȚĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 46 pentru CĂRUȚĂ.

OIȘTE

ÓIȘTE , oiști , s . f . 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului , a căruței , a trăsurii etc . , de care se înhamă caii ( sau se înjugă boii ) . 2. Parte componentă a morii de vânt , cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului . [ Pr . : o -

 

ORCIC

ORCÍC , orcicuri , s . n . Fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței , a trăsurii etc . , de capetele cărora se agață ștreangurile

 

PĂCORNIȚĂ

PĂCÓRNIȚĂ , păcornițe , s . f . Vas de lemn sau de scoarță de copac în care se ține păcura pentru uns roțile căruței . - Păcură + suf . -

 

PERINOC

PERINÓC , perinoace , s . n . Bucată de lemn fixată deasupra osiei carului sau a căruței , pe care se sprijină

 

PODVODAR

PODVODÁR , podvodari , s . m . Persoană care organiza sau supraveghea o podvadă ; persoană care îndeplinea o podvadă ( cu căruța ) . - Podvadă + suf . -

 

POMOSTINĂ

POMÓSTINĂ , pomostine , s . f . ( Reg . ) Parte a carului sau a căruței formată din mai multe scânduri alăturate , care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului . [ Var . : pomóștină s .

 

POSTORONCĂ

POSTORÓNCĂ , postoronci , s . f . ( Reg . ) 1. Funie , lanț sau curea legate de crucea căruței și de hamuri , cu ajutorul cărora calul trage vehiculul ; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb . 2. Epitet dat unui om de nimic , bun de

 

PRAȘTIE

PRÁȘTIE , praștii , s . f . 1. Veche armă de luptă formată dintr - o bucată de piele legată cu două sfori , cu care se aruncau pietre asupra dușmanului ; ( azi ) jucărie făcută dintr - una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele , de cârpă etc . în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită . 2. Aruncătură cu praștia ( 1 ) ; distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia . 3. Frânghie , funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal

 

REGIMENTAR

REGIMENTÁR , - Ă , regimentari , - e , adj . 1. Care aparține regimentului , privitor la regiment . 2. ( Ieșit din uz , în sintagma ) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transportă , pe front , munițiile sau proviziile unui

 

ROTAȘ

ROTÁȘ , - Ă , rotași , - e , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre cai ; și substantivat ) Înhămat lângă roata și oiștea carului sau a căruței ( în spatele cailor înaintași ) . 2. S . m . Vizitiu care conduce caii înhămați în felul descris mai sus . - Roată + suf . -

 

ROTAR

ROTÁR , rotari , s . m . 1. Meseriaș care lucrează roți , căruțe , care etc . 2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa . - Roată + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>