Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRUȚĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 46 pentru CĂRUȚĂ.

DOHOT

DÓHOT , dohoturi , s . n . ( Reg . ) Lichid uleios obținut prin distilarea unor materiale vegetale și folosit la ungerea osiilor carului și căruței ; păcură pentru uns

 

DRAGHINĂ

... DRÁGHINĂ , draghini , s . f . ( Pop . ) Loitră ( la căruță

 

DROAGĂ

... DROÁGĂ , droage , s . f . ( Reg . și fam . ) Căruță

 

FELEȘTIOC

FELEȘTIÓC , feleștiocuri , s . n . ( Reg . ) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii . - Et .

 

GHIOCI

... GHIÓCI , ghiociuri , s . n . Căruță

 

HAN

HAN ^2 , hanuri , s . n . Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții ( cu caii și căruțele lor ) . HAN ^1 , hani , s . m . Titlu purtat , în evul mediu , de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient ; persoană care avea acest titlu ; han -

 

HULUBĂ

HULÚBĂ , hulube , s . f . Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței , a trăsurii etc . , între care se înhamă calul . [ Var . : ulúbă s .

 

HURUI

... HURUÍ , pers . 3 húruie , vb . IV. 1. Intranz . A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță , când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul ; a hurdui ; a hodorogi . 2. Refl ...

 

LOITRĂ

LÓITRĂ , loitre , s . f . Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței , constând dintr - un fel de scară , care în partea de jos se sprijină de dric , iar în partea de sus se prinde de leuci ;

 

OBADĂ

... obezi , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care , împreunate , alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn ( la car , la căruță , la moară etc . ) ; p . gener . partea circulară a unei roți de lemn ( peste care se montează șina . 2. ( La pl . ) Instrument de tortură ...

 

OIȘTE

ÓIȘTE , oiști , s . f . 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului , a căruței , a trăsurii etc . , de care se înhamă caii ( sau se înjugă boii ) . 2. Parte componentă a morii de vânt , cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului . [ Pr . : o -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>