Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DECEPȚIONAT

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru DECEPȚIONAT.

DECEPȚIONANT

... DECEPȚIONÁNT , - Ă , decepționanți , - te , adj . Care decepționează ; dezamăgitor . [ Pr . : - ți - o - ] - Decepționa

 

DECEPȚIONA

DECEPȚIONÁ , decepționez , vb . I . Tranz . A înșela speranțele sau încrederea cuiva , a cauza cuiva o decepție ; a dezamăgi , a deziluziona . [ Pr . : - ți -

 

DEZAMĂGI

... DEZAMĂGÍ , dezamăgésc , vb . IV . Tranz . A face pe cineva să - și piardă speranțele , iluziile ; a deziluziona , a decepționa

 

DEZAMĂGIT

DEZAMĂGÍT , - Ă , dezamăgiți , - te , adj . Înșelat în așteptările sale ; deziluzionat , decepționat . - V.

 

DEZILUZIONA

... vb . I . Tranz . A pricinui cuiva o deziluzie , a face ( pe cineva ) să - și piardă speranțele , încrederea , iluziile ; a decepționa

 

DEZILUZIONAT

DEZILUZIONÁT , - Ă , deziluzionați , - te , adj . Înșelat în așteptări ; dezamăgit , decepționat . [ Pr . : - zi - o - ] - V.

 

TURTIT

TURTÍT , - Ă , turtiți , - te , adj . 1. Întins ^2 , lățit ( prin lovire , apăsare , comprimare ) . 2. Fig . Obosit , decepționat , descurajat , blazat . 3. Fig . ( Fam . ) Foarte