Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTROMAGNETIC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 83 pentru ELECTROMAGNETIC.
ELECTROMAGNETÍSM s . n . Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare , acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric , undele electrice și cele magnetice , fenomenul inducției electromagnetice
ELECTROÓPTIC , - Ă , electrooptici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre dispozitive ) Care cuprinde o parte electrică și una optică . 2. S . f . Teoria electromagnetică a
ELECTROTERMÍE s . f . Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit ;
EMIȚĂTÓR , - OÁRE , emițători , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care emite ; emisiv . 2. S . n . Dispozitiv , aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent . Emițător radio = radioemițător . - Emite + suf . - ător ( după fr .
ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile
FARÁDIC adj . Curent faradic ( Ieșit din uz ; în sintagma ) = curent electric alternativ produs prin inducție
FONOCARDIOGRÁF , fonicardiografe , s . n . Aparat cu ajutorul căruia vibrațiile sonore ale inimii sunt transformate în semnale electromagnetice . [ Pr . : - di -
FOTÓN , fotoni , s . m . ( Fiz . ) Particulă elementară a radiației electromagnetice care posedă energie și impuls și care nu poate exista în stare de
FURTÚNĂ , furtuni , s . f . 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie , de grindină și de descărcări electrice ; vijelie . 2. ( În sintagma ) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare , însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice . 3. Fig . Zbucium , tulburare sufletească . 4. Fig . Revoltă ,
GHID , - Ă , ghizi , - de , ( 1 ) s . m . și f . , ( 2 ) ghiduri , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști , un grup de vizitatori ai unei expoziții etc . , dându - le explicațiile necesare ; călăuză , cicerone . 2. S . n . Carte cuprinzând informații de călătorie , hărți , planuri , îndrumări etc . necesare unui turist pentru orientarea într - o țară , într - o regiune , într - un muzeu etc . 3. S . n . ( În sintagma ) Ghid de unde = mediu ^1 ( 3 ) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde
HADRÓN , hadroni , s . m . ( Fiz . ) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte