Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTROMAGNETIC

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 83 pentru ELECTROMAGNETIC.

CÂMP

... fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe ...

 

CAP

... unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic

 

CAPTOR

... CAPTÓR , captoare , s . n . Aparat electric sau electromagnetic

 

DECUSCUTATOR

DECUSCUTATÓR , decuscutatoare , s . n . Mașină electromagnetică folosită pentru separarea semințelor de cuscută de semințele altor plante . - Decuscuta + suf . -

 

DEMAGNETIZOR

... DEMAGNETIZÓR , demagnetizoare , s . n . Dispozitiv electromagnetic

 

DETECȚIE

DETÉCȚIE , detecții , s . f . Operație de identificare a prezenței unui semnal util într - o recepție de unde

 

DIRECTIVITATE

DIRECTIVITÁTE s . f . Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia , respectiv de a capta unde ( acustice sau electromagnetice ) preferențial în sau din anumite

 

ELECTROACUSTIC

ELECTROACÚSTIC , - Ă , electroacustici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers , precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări . 2. Referitor la electroacustică ( 1 ) , de electroacustică . [ Pr . : - tro -

 

ELECTROCOMUNICAȚIE

ELECTROCOMUNICÁȚIE , electrocomunicații , s . f . Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace

 

ELECTRODINAMIC

... ELECTRODINÁMIC , - Ă , electrodinamici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp ; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici ; care aparține acestor stări , fenomene și acțiuni . 2. S . f ...

 

ELECTROMAGNETISM

ELECTROMAGNETÍSM s . n . Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare , acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric , undele electrice și cele magnetice , fenomenul inducției electromagnetice

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>