Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂNDITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru GÂNDITOR.

ÎNGÂNDURAT

... ÎNGÂNDURÁT , - Ă , îngândurați , - te , adj . Cufundat în gânduri ; gânditor

 

CUGETĂTOR

... CUGETĂTÓR , - OÁRE , cugetători , - oare , s . m . și f . Gânditor

 

CUM

... Cum îți plac florile ! B. Conj . ( Stabilește raporturi de subordonare ) 1. ( Introduce o completivă directă sau indirectă ) Privind în urma lor cum se duceau , rămase gânditor . 2. ( Introduce o propoziție modală ) M - au văzut cum dormeam . 3. ( Introduce o propoziție cauzală ) Deoarece , întrucât ; fiindcă . Băiatul , cum e muncitor , va obține nota ...

 

ENCICLOPEDIST

ENCICLOPEDÍST , - Ă , enciclopediști , - ste , subst . , adj . 1. S . m . pl . Nume dat gânditorilor , savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec . XVIII , care s - au grupat în scopul editării unei enciclopedii . 2. Adj . , s . m . și f . ( Rar ) ( Persoană ) care are cunoștințe

 

FILOZOF

... și f . 1. Persoană care se ocupă cu filozofia , care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei , care are o concepție proprie în domeniul filozofiei ; gânditor . 2. ( Pop . ) Om învățat , priceput în toate ; spec . astrolog . 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață . [ Var . : filosóf , - oáfă s . m . și ...

 

GNOSTIC

... GNÓSTIC , - Ă , gnostici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține gnosticismului , privitor la gnosticism . 2. S . m . și f . , adj . ( Persoană , gânditor

 

MEDITATIV

... MEDITATÍV , - Ă , meditativi , - e , adj . Înclinat spre meditație ^1 , căruia îi place să mediteze ( 1 ) ; gânditor

 

MORALIST

... MORALÍST , - Ă , moraliști , - ste , s . m . și f . 1. Filozof , gânditor

 

PANSIV

... PANSÍV , - Ă , pansivi , - e , adj . ( Ir . sau glumeț ) Medidativ , gânditor

 

REFLEXIV

... sau indirect , acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului . Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv . 2. ( Despre oameni ) Predispus la reflecție ; meditativ , gânditor