Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HALUCINAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru HALUCINAT.

DELIR

DELÍR , deliruri , s . n . 1. Tulburare a conștiinței , manifestată prin halucinații , aiurări , iluzii etc . , întâlnită în unele boli mintale , în stări febrile etc . 2. Fig . Stare de exaltare , de extaz , de frenezie ; entuziasm

 

EPILEPSIE

EPILEPSÍE , epilepsii , s . f . Boală a sistemului nervos , caracterizată prin crize convulsive intermitente , însoțite de pierderea cunoștinței , de halucinații și de alte tulburări psihice ; pedepsie , boala copiilor , ducă - se - pe -

 

EXTAZ

EXTÁZ , extaze , s . n . 1. Stare psihică de mare intensitate , caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare , imobilitate , scăderea controlului asupra propriei persoane , euforie , halucinații etc . , care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase . 2. Admirație profundă , nețărmurită ; adorație ,

 

HALUCINAȚIE

HALUCINÁȚIE , halucinații , s . f . Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în

 

HALUCINANT

HALUCINÁNT , - Ă , halucinanți , - te , adj . Care provoacă halucinații ; fig . care impresionează puternic ; impresionant , grandios ,

 

HALUCINATORIU

HALUCINATÓRIU , - IE , halucinatorii , adj . 1. Care provoacă halucinații ; halucinant . 2. Care ține de

 

HALUCINOGEN

HALUCINOGÉN , - Ă , halucinogeni , - e , adj . , s . n . ( Substanță , medicament ) care provoacă

 

HALUCINOZĂ

HALUCINÓZĂ , halucinoze , s . f . ( Med . ) Stare patologică caracterizată prin halucinații recunoscute de bolnav ca stări

 

HEBETUDINE

HEBETÚDINE , hebetudini , s . f . Stare maladivă de toropeală , din care cauză bolnavul este cufundat într - o amorțire generală , fără delir sau

 

MANIE

MANÍE , manii , s . f . 1. Boală mintală manifestată prin euforie , stare de excitație psihomotorie , logoree , halucinații , incoerență a gândirii etc . ; p . ext . idee fixă care preocupă pe cineva . 2. ( Cu sens atenuat ) Preocupare exagerată pentru ceva ; deprindere

 

   Următoarele >>>