Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HAR

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru HAR.

DAR

... 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A. Conj . I. ( Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative ) 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși ...

 

POMENI

POMENÍ , pomenesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A aminti de cineva sau de ceva ( în treacăt ) , fără a insista ; a aduce ( intenționat ) vorba despre cineva sau despre ceva . 2. Tranz . și intranz . A ține minte , a - și aduce aminte , a - și aminti . 3. Tranz . A apuca să vezi ceva ( important ) , a trăi în timpul unui eveniment sau într - o anumită perioadă . 4. Tranz . A vedea sau a întâlni o persoană , un fenomen , o situație . 5. Tranz . ( În ritualul creștin ) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios , pentru a atrage harul divinității asupra lui , pentru a obține iertarea păcatelor lui etc . 6. Refl . și tranz . ( Pop . ) A ( se ) trezi din

 

PREASFINȚIT

PREASFINȚÍT , preasfințiți , adj . , s . m . 1. Adj . Care a primit harul divin ; sfințit . 2. S . m . Preasfinția . - Prea +

 

SFINȚI

SFINȚÍ , sfințesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Bis . ) A trece pe cineva în rândul sfinților ; a sanctifica . 2. Tranz . ( Bis . ) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni ; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru . 3. Tranz . A târnosi ( o biserică ) . 4. Tranz . ( Pop . ) A hirotonisi un preot . 5. Tranz . A cinsti , a respecta , a venera , a slăvi . 6. Refl . ( Reg . ) A face ce vrea . Nu se sfințește el cu

 

SFINȚIT

SFINȚÍT^2 , - Ă , sfințiți , - te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a - i da un caracter sacru . 2. Epitet de onoare dat clericilor . - V. sfinți ^1 . SFINȚÍT^1 s . n . v .

 

TAINĂ

TÁINĂ , taine , s . f . 1. Ceea ce este neînțeles , nedescoperit , nepătruns de mintea omenească ; mister . 2. Secret . 3. Fig . Loc ascuns , tăinuit ; ascunzătoare , tainiță . 4. ( Bis . ; în sintagma ) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină ( botezul , căsătoria , spovedania , mirul , împărtășania , hirotonia și maslul ) , prin care credincioșii consideră că li se transmite harul

 

<<< Anterioarele