Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂNĂSTIRE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 50 pentru MĂNĂSTIRE.

DINTRU

DÍNTRU prep . ( Mai ales înaintea lui " un " , " al " , " însul " , " acest " , " o dată " , cu elidarea vocalei finale proprii ) . 1. ( Cu sens local ) Din , dinspre . Privește dintr - un colț al sălii . 2. ( Partitiv ) Din . Vorbește cu unii dintre noi . 3. ( Cu sens temporal ; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării ) De la . Pleacă dintr - o clipă într - alta . 4. ( Introduce un complement care indică originea , proveniența ) Din . Planta se dezvoltă dintr - o sămânță . 5. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri ) Din . Și - a făcut o scurtă dintr - un palton . 6. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) Cu . A nimerit dintr - un foc ( de pușcă ) . 7. ( Introduce un complement instrumental ) Cu . Are pensie și trăiește dintr - însa . 8. ( Introduce un atribut care indică materia ) Din . Mănăstirea dintr - un Lemn . 9. ( Introduce un complement circumstanțial de cauză ) Din cauza . S - a supărat dintr - o nimica toată . - De ^4 +

 

ECLEZIARH

... ECLEZIÁRH , ecleziarhi , s . m . Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într - o biserică sau într - o mănăstire

 

EGUMENI

... EGUMENÍ , egumenesc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A conduce o mănăstire

 

EXARH

EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană care deținea această demnitate . 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr - o eparhie ; arhiereu din acest organ . [ Pr . : eg -

 

LAMASERIE

... LAMASERÍE , lamaserii , s . f . Mănăstire

 

LAVRĂ

... LÁVRĂ , lavre , s . f . Mănăstire

 

MÂNĂSTIRE

... MÂNĂSTÍRE s . f . v . mănăstire

 

MĂTANIE

... și de pocăință . 2. ( La pl . ) Șirag de mărgele de os , de lemn etc . pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite . 3. ( Înv . ) Mănăstire

 

MONASTIRE

... MONASTÍRE s . f . v . mănăstire

 

NOVICE

... sau care a început de curând să activeze într - un domeniu ; începător . 2. Persoană care a intrat de curând într - o mănăstire

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>