Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORAȘ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 148 pentru ORAȘ.

TÂRG

... TÂRG , târguri , s . n . 1. Loc mai întins și special amenajat într - un oraș sau la marginea unui oraș , unde se vând și se cumpără ( zilnic sau la anumite date ) vite , cereale , alimente , zarzavaturi etc . 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc ...

 

URBAN

... URBÁN , - Ă , urbani , - e , adj . Care ține de oraș , privitor la oraș

 

ȘOLTUZ

... ȘOLTÚZ , șoltuzi , s . m . Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș

 

ȘOSEA

... ȘOSEÁ , șosele , s . f . Cale de comunicație interurbană , pietruită sau asfaltată ; p . restr . stradă largă , frumos amenajată , la intrarea într - un oraș

 

ȚARĂ

... stat ; p . ext . stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3. Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I 1 ) ; popor ; națiune ; p . ext . oameni , lume . 2. ( Înv . ) Populație de la sate ; țărănime . [ Var . : ( înv ...

 

ȚIMIR

... ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin ...

 

ACROPOLĂ

ACRÓPOLĂ , acropole , s . f . Citadelă în orașele din vechea Grecie , așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii

 

AGĂ

ÁGĂ , agi s . m . ( Înv . ) 1. Ofițer ( comandant ) din armata otomană . 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință , iar ulterior șefului agiei . 3. Persoană care avea titlul de agă ( 1 , 2 ) . [ Var . : agá , agale s .

 

AGORA

AGORÁ s . f . Piață publică în orașele Greciei antice , unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice ; p . ext . adunare a poporului care se ținea în această

 

ALBIGENZI

ALBIGÉNZI s . m . pl . Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice , cu centrul în orașul Albi din sudul Franței , reprimată sângeros de papalitate ( sec . XII și începutul sec .

 

ALCAZAR

ALCAZÁR , alcazare , s . n . Palat fortificat , foarte ornamentat , de origine maură , construit în evul mediu în principalele orașe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>