Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUSTIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru PUSTIE.

PUSTIU

PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .

 

DEȘERT

... deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ...

 

CARAVANĂ

CARAVÁNĂ , caravane , s . f . 1. Convoi de oameni și de animale de povară ( de obicei cămile ) , care transportă mărfuri , bagaje etc . prin pustiuri sau prin stepe . 2. ( Reg . ) Căruță sau car mare pentru

 

DEȘERTA

... I . ( Pop . ) 1. Tranz . A scoate întregul conținut dintr - un recipient . 2. Refl . ( Despre locuri populate de oameni ) A deveni gol , pustiu

 

GOLICIUNE

... GOLICIÚNE , goliciuni , s . f . 1. Starea omului gol ^2 ; p . ext . părțile goale ale trupului . 2. Starea unui loc gol ^2 , lipsit de vegetație , sărac , pustiu

 

MUȚIU

... MUȚÍU adv . A lătra a muțiu ( Reg . ; în expr . ) = a lătra înfundat . - Probabil contaminare între mut și pustiu

 

NEUMBLAT

... Despre drumuri , locuri ) Care este puțin umblat , pe care se trece rareori ; pe unde nu au trecut niciodată oamenii ; p . ext . care nu este populat ; pustiu

 

OAZĂ

... OÁZĂ , oaze , s . f . 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu

 

PĂRĂSIT

... singur ; abandonat . 2. ( Despre localități , ținuturi , case etc . ) Care a ajuns în stare de paragină , neîngrijit ( fiind nelocuit ) ; p . ext . izolat , singuratic ; nepopulat , pustiu . 3. ( Despre obiecte , obiceiuri etc . ) Care a încetat de a mai fi folosit , care nu se mai întrebuințează ; p . ext . neglijat ...

 

PUSTIETATE

... PUSTIETÁTE , pustietăți , s . f . 1. Regiune lipsită de vegetație ( și nepopulată de oameni ) . 2. Singurătate , izolare . [ Pr . : - ti - e - ] - Pustiu

 

   Următoarele >>>