Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂCAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 32 pentru PĂCAT.
DRAC , draci , s . m . 1. Ființă imaginară , de sex masculin , întruchipare a spiritului rău ; diavol , demon , satana , necuratul , aghiuță . 2. Fig . Om plin de păcate , rău , crud ; om poznaș , isteț , vioi . 3. Compus : drac - de - mare = pește marin de culoare cenușie - roșiatică , cu corpul și capul comprimate lateral , a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși ( Trachinus
INDULGÉNȚĂ , indulgențe , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli ; toleranță , îngăduință , bunătate . 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani ; ( concr . ) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această
ISPĂȘITÓR , - OÁRE , ispășitori , - oare , adj . 1. Care ispășește ( o vină , o greșeală ) ; expiator . 2. ( În credințele religioase ) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva . Jertfă ispășitoare . - Ispăși + suf . -
... ISPÍTĂ , ispite , s . f . 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție ; îndemn ( spre rău ) , ademenire , tentație , seducție ; p . ext . păcat . 2. ( Înv . ) Încercare , probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea , răbdarea , credința etc . 3. ( Înv . ) Cercetare , examinare , studiu ...
MÂNTUÍ , m ? ntui , vb . IV . Tranz . și refl . 1. ( Pop . ) A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi , a ( se ) salva . 4. ( Pop . ) A ( se ) termina , a ( se ) isprăvi , a ( se )
MÂNTUÍT , - Ă , mântuiți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Scăpat , salvat ; dezrobit . 2. ( În limbaj bisericesc ) Izbăvit de
MÂNTUITÓR , - OÁRE , mântuitori , - oare , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care mântuie ( 1 ) , salvează . 2. ( Rar ) Care mântuie ( 2 ) , care vindecă ; tămăduitor . 3. ( În limbaj bisericesc ) Care mântuie ( 3 ) , izbăvește ( de păcate ) ;
MOLÍTVĂ , molitve , s . f . 1. ( În ritualul Bisericii ortodoxe ) Rugăciune ( citită de preot pentru iertarea păcatelor , în împrejurări speciale ) ; p . ext . oficierea acestei rugăciuni . 2. ( Înv . ) Termen de reverență folosit față de clerici . [ Var . : molítfă , molíftă s .
... NEPRIHĂNÍT , - Ă , neprihăniți , - te , adj . Care este fără prihană , fără păcat
PENITÉNȚĂ , penitențe , s . f . 1. ( În practicile creștine ) Pedeapsă pe care și - o impune cineva sau pe care i - o dă cuiva preotul la spovedanie , pentru ispășirea păcatelor ; canon , p . ext . privațiune ( de ordin fizic , material ) ; viață aspră pe care și - o impune cineva . 2. ( Livr . )