Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂNDUREA

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru SCÂNDUREA.

DRANIȚĂ

DRÁNIȚĂ , dranițe , s . f . Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad , mai mari decât șindrila , cu care se acoperă unele case

 

FĂLCEA

FĂLCEÁ , fălcele , s . f . Fiecare dintre : a ) cele două tălpi ale saniei ; b ) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut ; c ) cele două scândurele între care intră limba meliței ; d ) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului ; e ) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) ; f ) cele două brațe de lemn ale piscului ( la car ) ; g ) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier . - Falcă + suf . -

 

SCÂNDURIȚĂ

... SCÂNDURÍȚĂ , scândurițe , s . f . Scândurea

 

SCÂNDURICE

... SCÂNDURÍCE , scândurici , s . f . Scândurea

 

SPETEAZĂ

SPETEÁZĂ , speteze , s . f . 1. Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , de care își reazămă spatele cel care șade ; spătar ^1 , rezemătoare . 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect : a ) fiecare dintre aripile morii de vânt ; b ) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă ; c ) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car ; d ) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului ; e ) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături ; f ) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut ; g ) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie ; h ) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele . - Spată + suf . -

 

STOR

STOR , storuri , s . n . Perdea de țesătură , de împletitură sau din scândurele subțiri , orizontale , paralele și mobile , care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi , destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele