Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMNAL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 118 pentru SEMNAL.

AVERTISMENT

... AVERTISMÉNT , avertismente , s . n . 1. Înștiințare prealabilă , prevenire , semnal ( asupra unui risc sau a unei primejdii ) . 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția ...

 

BALANS

BALÁNS , balansuri , s . n . 1. Mișcare de legănare a unui obiect ; pendulare , balansare . 2. ( În sintagmele ) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori , pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor . Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale

 

BALIZĂ

... BALÍZĂ , balize , s . f . Semnal

 

BIOACUSTIC

BIOACÚSTIC , - Ă , bioacustici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii , structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii . 2. Adj . De bioacustică ( 1 ) . [ Pr . : bi - o -

 

BIT

... BIT , biți , s . m . ( Inform . ) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație ( 3 ) dintr - un semnal

 

BRUIA

BRUIÁ , bruiez , vb . I . Tranz . A perturba recepția unor semnale electromagnetice , a unei emisiuni radiofonice . [ Pr . : bru -

 

BRUM

BRUM s . n . Perturbație care poate să apară într - un sistem de transmisie audio , manifestându - se ca un zgomot de frecvență joasă , suprapus semnalului

 

BUCIUM

BÚCIUM^2 , buciume , s . n . ( Pop . ) 1. Trunchi sau buștean ( de arbore ) ; spec . butuc de viță de vie . 2. Butuc ( al roții carului ) . - Et . nec . BÚCIUM^1 , buciume , s . n . Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung , făcut din coajă de tei , din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale . [ Var . : búcin s .

 

BUCIUMA

BUCIUMÁ , búcium , vb . I . Intranz . A sufla , a cânta , a da semnale din bucium ^

 

CAMERĂ

CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...

 

CAP

... temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă variațiile unui semnal

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>