Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TÂNGUIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru TÂNGUIRE.

BOCET

BÓCET , bocete , s . n . 1. Plâns zbuciumat , însoțit de vaiete , strigăte , tânguiri ; jalet , vaiet . 2. Lamentație improvizată , de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie , care face parte din ritualul înmormântărilor ( la țară ) ; cântare de mort . - Boci + suf . -

 

IEREMIADĂ

... IEREMIÁDĂ , ieremiade , s . f . ( Livr . ) Plângere , tânguire

 

JELANIE

... JELÁNIE , jelanii s . f . 1. Plângere , tânguire

 

JELIRE

... JELÍRE s . f . Acțiunea de a ( se ) jeli ; plângere , tânguire

 

JELUIRE

... JELUÍRE , jeluiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) jelui și rezultatul ei ; plângere , tânguire

 

LAMENTARE

... LAMENTÁRE , lamentări , s . f . Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei ; tânguire

 

LAMENTO

... LAMÉNTO , lamentouri , s . n . Piesă muzicală populară sau cultă , preponderent vocală , cu caracter de tânguire

 

MILOGIRE

... MILOGÍRE , milogiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a se milogi și rezultatul ei : lamentare , tânguire

 

PLÂNS

... adj . Care a plâns , care poartă urme de lacrimi . V. plânge . PLÂNS ^1 , plânsuri , s . n . Faptul de a ( se ) plânge ; tânguire

 

TÂNGUIT

... TÂNGUÍT s . n . Tânguire

 

   Următoarele >>>