Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULTIM
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 73 pentru ULTIM.
CORN ^1 , ( I 1 , 6 ) coarne , ( I 4 , 5 , II ) cornuri , s . n . , ( I 3 , III ) corni , s . m . I. 1. ( La animalele cornute ) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor . 2. ( La sg . ) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele ^1 ( I 1 ) animalelor ( folosită pentru fabricarea unor obiecte ) . 3. ( Și în sintagma corn de vânătoare ) Instrument de suflat , folosit la vânătoare sau pentru chemări , semnalizări etc . 4. Obiect făcut din corn ^1 ( I 2 ) sau în formă de corn ^1 ( I 1 ) , în care se păstrează praful de pușcă , sarea etc . ; p . ext . conținutul acestui obiect . 5. Produs de panificație din făină albă , de mici dimensiuni și în formă de semilună . 6. ( La pl . ) Nume generic dat părților unor construcții , organe de mașini , unelte etc . în formă de corn ^1 ( I 1 ) . 7. ( La sg . ) Denumire dată unur formații anatomice cu aspect de corn ^1 ( I 1 ) . Corn uterin . 8. ( În sintagma ) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar , când are forma de seceră . 9. Compus : cornul - secarei sau corn - de - secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee ; pintenul secarei ( Claviceps purpurea ) ; boală provocată de această ciupercă și ...
CRETÁCIC , - Ă , cretacici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima perioadă a erei mezozoice , caracterizată prin depuneri de masive calcaroase ; cretaceu . 2. Adj . Care se referă la cretacic ( 1 ) , care aparține
CUATERNÁR , - Ă , cuaternari , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima perioadă a neozoicului , care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre . 2. Adj . Care se referă la perioada cuaternarului (
DÁNDI s . m . Tânăr elegant , îmbrăcat după ultimul jurnal de modă ; om de o eleganță prea rafinată , uneori exagerată și ușor ridicolă . [ Scris și : dandy . - Pr . :
DANIÁN , subst . , adj . 1. Subst . Ultimul etaj al cretacicului , caracterizat prin anumte specii de lamelibranhiate , reptile , palmieri etc . 2. Adj . Care se referă la vârsta și la etajul danianului ( 1 ) . [ Pr . : - ni -
DEȘÉRT , - ÁRTĂ , deșerți , - arte , ( 1 ) adj . , deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul
DUMÍNICĂ , duminici , s . f . Ultima zi a săptămânii , folosită de obicei ca zi de repaus
ENEOLÍTIC s . n . Ultima fază a neoliticului , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră , de os etc . și a uneltelor și podoabelor de aramă . [ Pr . : - ne -
EPÓDĂ , epode , s . f . 1. ( În teatrul antic ) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor , după strofă și antistrofă . 2. Poezie lirică compusă din
EXTRÉM , - Ă , extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime . II. S . f . 1. Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într - o echipă de fotbal , de handbal sau de hochei . III. ( Mat . ) 1. S . m . Primul și ultimul termen al unei proporții . 2. S . n . Maximul sau minimul unei
FĂȚUÍ , fățuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A netezi , a lustrui suprafața unui obiect ( prin cioplire , prin frecare etc . ) ; p . gener . a da aspect frumos ( suprafeței ) unui lucru . 2. ( În industria tăbăcăriei ) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit . 3. Fig . ( Pop . ) A pălmui pe cineva . - Față + suf . -