Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VITAL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru VITAL.
MORT , MOÁRTĂ , morți , - moarte , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre ființe ) Care nu mai trăiește , care a murit . 2. ( Despre părți ale corpului ) Cu funcțiile vitale pierdute ; paralizat , înțepenit . 3. ( Despre plante ) Uscat , veșted . 4. Fig . ( Despre lucruri ) Fără viață , neînsuflețit ; nemișcat , încremenit . II. S . m . și f . Persoană care a murit , defunct , decedat ; trupul neînsuflețit al unei persoane așezat în coșciug sau
... pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare ...
NUTRÍȚIE , nutriții , s . f . Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării , obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale , refacerii țesuturilor etc . ; p . ext . hrănire , alimentare ;
ORGÁN^2 , organe , s . n . ( Înv . ) 1. Harpă , liră . 2. Orgă . ORGÁN^1 , organe , s . n . 1. Parte din corpul unei ființe vii , care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții . 2. Parte componentă a unui mecanism , a unei mașini , formată din una sau din mai multe piese , având o anumită funcție . 3. Fig . Mijloc , instrument de acțiune , de comunicare etc . ; p . ext . exponent , reprezentant ; mijlocitor . 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică , socială , administrativă etc . ; instituție politică , socială , administrativă etc . reprezentată de aceste
PARABIÓZĂ , parabioze , s . f . 1. ( Med . ) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv . 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale . [ Pr . : - bi -
PLĂCÉRE , plăceri , s . f . 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei ; stare afectivă , fundamentală , determinată de satisfacerea unor tendințe , a unor cerințe vitale ; sentiment sau senzație de mulțumire , de bucurie , provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră . 2. Distracție , petrecere ; desfătare , agrement . 3. Dorință , voie , chef ,
RÁȚIE , rații , s . f . 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într - un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului . 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul
REANIMÁ , reaním , vb . I . Tranz . ( Adesea fig . ) A readuce la viață , a restabili ( prin diverse mijloace terapeutice ) funcțiile vitale ale organismului ; a reînsufleți , a da vigoare . [ Pr . : re - a - ] - Re ^1 - + anima ( după fr .
RESUSCITÁ , resuscitéz , vb . I . Tranz . 1. ( Med . ) A reda funcțiile vitale ale organismului , a repune în funcțiune inima sau respirația oprite , a readuce în simțiri , a face să - și revină . 2. A suscita din nou . [ Pr . ind . și :
SIDERÁȚIE , siderații , s . f . 1. ( Rar ) Pretinsă influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane . 2. Scădere bruscă a forțelor
VITALITÁTE , vitalități , s . f . Caracterul a ceea ce este viu ; putere de viață , vigoare vitală ; energie , forță ,