Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBIRE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 153 pentru VORBIRE.
... încovoiat , strâmb . 3. ( Pop . ) Jugănit , castrat . 4. Fig . ( Rar , despre persoane sau despre firea , caracterul lor ) Sucit , ciudat . 5. Fig . ( Rar , despre cuvinte sau despre vorbire
... ÎNTREVORBÍRE , întrevorbiri , s . f . ( Înv . și reg . ) Convorbire . - Între ^1 - + vorbire
... ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens ...
... ȘOÁPTĂ , șoapte , s . f . 1. Vorbire
... ȘÓPOT , șopote , s . n . 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei , de bătaia vântului , de frunze etc . 2. Zgomot de glasuri care șoptesc ; p . ext . vorbire
ȚÁRCĂ , țărci , s . f . 1. ( Ornit . ) Coțofană . 2. Fig . ( Depr . ) Gură ( considerată ca organ al vorbirii ) . 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește
... să dureze , să se manifeste . De bucurie ținu masa trei zile . 2. ( În loc . vb . ; cu sensul dat de determinări ) A ține o vorbire ( sau un discurs , un cuvânt ) = a vorbi , a cuvânta unui auditoriu . A ține judecată = a judeca . A ...
... ABREVIÁ , abreviez , vb . I . Tranz . A prescurta ( în scris sau în vorbire
... ACATAFAZÍE , acatafazii , s . f . Dispunere greșită a cuvintelor în vorbire
... ADJECTÍV , adjective , s . n . Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora , acordându - se cu ele în ...
... ADVÉRB , adverbe , s . n . Parte de vorbire