Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPUTERNICIRE

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru ÎMPUTERNICIRE.

MANDATAR

... MANDATÁR , - Ă , mandatari , - e , s . m . și f . Persoană căreia i s - a încredințat un mandat ( 1 ) , care a primit o împuternicire

 

MISIUNE

... MISIÚNE , misiuni , s . f . 1. Însărcinare , împuternicire dată cuiva , sarcină de a face un anumit lucru . 2. Grup de persoane ( oficiale ) trimis într - o țară străină cu un anumit scop ...

 

PREROGATIVĂ

... PREROGATÍVĂ , prerogative , s . f . Împuternicire

 

PROCURIST

PROCURÍST , procuriști , s . m . Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele

 

REPREZENTA

REPREZENTÁ , reprezínt , vb . I . Tranz . 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect ; a realiza ( în miniatură ) un obiect . 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului . 3. A acționa în numele unei persoane , al unei colectivități , al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege ; a avea un împuternicit sau un mandatar . 4. A constitui , a fi , a însemna . 5. A - și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior ; p . ext . a - și imagina , a - și închipui . 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr - o relație

 

SEMNATAR

SEMNATÁR , - Ă , semnatari , - e , s . m . și f . Persoană care semnează ( în virtutea unei împuterniciri ) un act , un tratat , o convenție , o scrisoare

 

<<< Anterioarele