Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNRĂDĂCINA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ÎNRĂDĂCINA.

ÎNRĂDĂCINARE

... ÎNRĂDĂCINÁRE s . f . Acțiunea de a se înrădăcina . - V. înrădăcina

 

ÎNRĂDĂCINAT

... ÎNRĂDĂCINÁT , - Ă , înrădăcinați , - te , adj . Fixat în pământ prin rădăcini . V. înrădăcina

 

ÎNCETĂȚENI

... ÎNCETĂȚENÍ , încetățenesc , vb . IV . 1. Tranz . A acorda cuiva o cetățenie ; a indigena . 2. Refl . Fig . A se înrădăcina

 

ÎNCETĂȚENIT

ÎNCETĂȚENÍT , - Ă , încetățeniți , - te , adj . Care s - a înrădăcinat , care s - a statornicit . - V.

 

ÎNDĂTINAT

ÎNDĂTINÁT , - Ă , îndătinați , - te , adj . Care a devenit o datină ; înrădăcinat . V.

 

BATOLIT

BATOLÍT , batoliți , s . m . Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței

 

BUTĂȘI

BUTĂȘÍ , butășesc , vb . IV . Tranz . A înmulți o plantă prin butași

 

BUTAȘ

... m . Porțiune de lăstar , de rădăcină sau de frunză , detașată de la planta - mamă și sădită în pământ , cu scopul de a se înrădăcina

 

INVETERAT

INVETERÁT , - Ă , inveterați , - te , adj . ( Despre oameni ) Învechit în rele , în vicii ; ( despre defecte , vicii etc . ) învechit , înrădăcinat . [ Var . : înveterát , - ă