Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTÂMPLĂTOR
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ÎNTÂMPLĂTOR.
ÎNJGHEBÁ , înjghebez , vb . I . Tranz . A alcătui , a face ceva ( la repezeală , improvizând din materiale puține , întâmplătoare și disparate ) ; a
ACCIDÉNT accidente , ( 1 - 4 , 6 ) s . n . accidenți , ( 5 ) s . m . 1. Eveniment fortuit , imprevizibil , care întrerupe mersul normal al lucrurilor ( provocând avarii , răniri , mutilări sau chiar moartea ) . 2. ( Fil . ) Însușire trecătoare , neesențială a unui lucru . 3. ( Geogr . ) Neregularitate a solului . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet , fără caracter de lege . 5. ( Muz . ) Alterație . 6. ( Med . ) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei
... ACCIDENTÁL , - Ă , accidentali , - e , adj . Întâmplător
... vești , noutăți despre ceva ; a auzi o veste , o noutate etc . 2. Tranz . A găsi , a descoperi ( căutând sau întâmplător ) . 3. Refl . A fi , a se găsi într - un loc , într - o poziție , într - o împrejurare oarecare ; a fi ...
... ALEATÓRIC , - Ă , aleatorici , - ce , adj . ( Livr . ; despre fenomene ) Care se produce întâmplător
... ALEATÓRIU , - IE , aleatorii , adj . ( Jur . ) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură , întâmplător
AMESTECĂTÚRĂ , amestecături , s . f . 1. Produs al amestecării ; amestec ( 1 ) . 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe ; formație lipsită de unitate ; amestec ( 2 ) . - Amesteca + suf . -
BONIFICÁ , bonífic , vb . I . Tranz . A scădea dintr - o factură o sumă oarecare ( ca despăgubire pentru lipsa la o marfă , pentru o pierdere sau o deteriorare
... CAZUÁL , - Ă , cazuali , - e , adj . 1. Care are un caracter întâmplător
COINCIDÉNȚĂ , coincidențe , s . f . Faptul de a coincide ; potrivire ( întâmplătoare ) a două lucruri , evenimente , fapte etc . [ Pr . : co -