Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CIREADA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru CIREADA.

Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel

Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel Tudorel Baladă populară culeasă de Gheorghe Dem Theodorescu . Foicica ulmului, La marginea drumului, Drumul Țarigradului Și schelii-mpăratului, Case-nalte s-au zidit, Cârciumioară s-a gătit Și frumos că s-a boit. Dar cine mi le-a clădit? Savalași Tudor, Pazarghian Tudor, Heisicol Tudor. Foaie verde ș-o lalea, N-avea naiba ce lucra? Tudorel mi se-ndemna Și de tânăr se-nsura, Frumoasă mândră lua; De frumoasă ce erea, Cârciumăreas-o punea, Ș-o chema, mări, Voica. Dar unde cârciumărea? La marginea drumului, Drumul Țarigradului Și schelii-mpăratului. Cine pe drum că trecea La cârciumă Se oprea, La Voichița Se uita Și de dragul ei tot bea Beau-și turcii Papucii, Ieniceri Hangerile, Croitori Foarfecile, Cirezari Cirezile, Rămâneau Cu pungile, De le oftau Buzele! Tudorel se-mbogățea Și, d-avere ce-și avea, Își strângea Și-și cumpăra Catârași Cu gălbenași, Și cirezi De boi d-ăi grași, Herghelii De cai Frumoși, Turme De juncani Spătoși. Dar p-atât nu se lăsa, Ci-și făcea Tudor, făcea Nouă late mori de vânt, Nouă mori pe subt pământ. Că nouă d-or măcina, Bănetul s-o aduna. Tudorel ...

 

Ion Creangă - Punguța cu doi bani

... a veni de hac; l-a lua în coarne, și-om scăpa de supărare. Vezeteul iarăși ia cucoșul și-l zvârle în cireadă! Atunci, bucuria cucoșului! Să-l fi văzut cum înghițea la buhai, la boi, la vaci și la viței; păn-a înghițit el toată ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Norocul dracului Norocul dracului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea — Ba e noroc! — Ba nu e noroc! — Ba e noroc, muiere! — Ba nu e, mă omule, nu! — Adică, nu muncesc eu, femeie? — Ba muncești pentru unul, și noi suntem opt guri, și cu Plăvița, nouă. Și Plăvița mugi, și patru copii mărunți începură să strige: — Mi-e foame! — Și mie mi-e foame! — Și mie! — Și mie! Omul vărsă un ștergar cu mălai în copăița femeii. — Scutură ștergarul. — L-am scuturat. — Copaie plină, copaie pe jumătate, copaie pe sfert, și azi să lingi fundul copăii. Opt guri, opt, și cu Plăvița, nouă! Și Plăvița, parc-ar fi înțeles, mugi de după casă, mestecând un cocean uscat, iar copiii începură să plângă. — Că mie mi-e foame! — Și mie! — Ba și mie! Omul se uită lung, se scărpină în cap, băgă ștergarul în sân și plecă zicând: — Ba e noroc, dar n-am eu noroc. Iar femeia din prag îi strigă: — Ba nu e și nu e, omule! Dacă muncești, e, dacă nu muncești, nu e. Și omul plecă să caute ...

 

Ion Luca Caragiale - O conferință

... domnule, câte și mai câte trebuiesc pentru ca s-ajungem la o pereche de ghete elegante ca astea? — Îmi închipui... — ... Ne trebuiesc: o cireadă de boi și de viței, o pădure de stejar și una de plută, un pogon de cânepă și altul de in, un lan ... Aci, spațiul măsurat nepermițându-mi a reproduce pe larg conferența mea, mă mărginesc a o da în liniamentele generale: „O cireadă de boi și de viței... Pasc... Iarbă... ... Pădure de stejar, unde raza soarelui nu poate pentru ca să-ndrăznească.... ... Un lan de grâu... Frumoasă e ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Fata moşului Fata moșului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Copiii cutreierau voioși via părăginită. Un șir, ținându-se cu amândouă mâinile de mijloc, se încolăcea, strigând de frică să nu-i înhațe "mama-gaia". Fetele începuseră "de-a ulciorul". — Cum dai ulciorul? — Cum îl vezi, cu ochii verzi, ș-o lingură de păsat, să nu zacă de vărsat. Sub castani, oamenii stau de vorbă. Numai moș Doroftei judecă cel din urmă clondir și-l stoarce, picătură cu picătură. — Așa să se scurgă ochii fetelor după mine. — Ei, aș! ți-ai trăit traiul, ți-ai păpat mălaiul, zise una dintre femei. Mai bine ne-ai spune câte ceva, da mai altfel, nu ca nea Tămădueanu. — Hai să spunem ghicitori, zise Doroftei, începând a cânta, legănând capul, cam fără voie, aci pe-un umăr, aci pe celalt. Și lumea se grăbi a-i da de nimic ghicitorile lui. — Bulgăraș de aur, joacă pe piele de taur? — Soarele. — Nuia vâjâia, ocolii țara cu ea? — Gândul. — Șervet vărgat, pe Dunăre aruncat? — Șarpele. — Minți, moțato! — Curcubeul. — Ei, așa, așa mai merge. — ...

 

Cincinat Pavelescu - Seară turbure

Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...

 

Dosoftei - Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei

Dosoftei - Stihuri la luminatul herb a Ţărâi Moldovei Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei de Dosoftei Capul cel de bĂșor, a fiară vestită,     Sămnează puterea țârâi nesmintită. Pre câtu-i de mare fiara și buiacă,     Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă. De pre chip să vede bĂșorul ce-i place,     C-ar vrea-n toată vremea să stea țara-n pace. C-atunci toată vita poate de să-ngrașe,     Fără zăhăială, într-a țărâi pașe. Dară une date are și ea toane,     De-ș calcă vrăjmașii și-i vântură-n coarne. Pentr-aceea-ș poartă cunună de aur     Într-a sale coarne, în cele de taur. Stau împregiur dânsă trei planite-n hoarbă,     Soarele și Luna, și Venus, podoabă. Din ce să-nsămnează țara că rodește     În tot feli de hrană, de le prisosește. Și pre vremi de pace oamenii zburdează     Într-agonisită, că pot de-ș lucrează. Vinul și cu grâul, și cu de tot viptul,     Cu cirezi și turme, copără pământul. Dară miere dulce! Cine poate spune     Ce-au miluit Domnul din ceri, că-s tot bune! Cine poate scrie toate de-amănuntul,     Că știută ...

 

George Topîrceanu - Al. Depărățeanu: Vara la țară...

George Topîrceanu - Al. Depărăţeanu: Vara la ţară... Al. Depărățeanu: Vara la țară... de George Topîrceanu Locuința mea de veră   E la țeră... Acolo era să mor De urât și de-ntristare   Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă,   Orice babă Este medic comunal. Viața ce aci palpită   E lipsită De confort occidental. Nu există berărie,   Nici regie... Doar un hoț de cârciumar Care are marfă proastă   Și-o nevastă Ce se ține c-un jandar. Când te duci pe drumul mare   La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mișcând domol din coadă,   Spre livadă Ale satului cirezi. Și te poartă sub escortă   O cohortă De țânțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă   Minusculă Cu pretenție de nas... Când se ia câte-o măsură,   Lumea-njură Pe agentul sanitar Și-l întreabă fără noimă:   â€” Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?... Ale satului mari fete   Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntr-o noapte   Niște fapte Care m-au scandalizat!) Lângă foc, o babă surdă   Și absurdă Spune, ca și alte dăți, Tot povestea cu Ileana   Cosânzeana, Plină de banalități. Doarme-apoi ...

 

Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți

... credincios. Să mă-ncaier, zisă,-acum L-așe certe de pe drum? Sinior iepure, ț-oi spune Razim în mine nu pune, Când bătrânii din cireadă Nu s-amestecă la sfadă. Că sunt fraged, tu știi bine; Plânge-voi deci după tine, Și-n pieire timpurie Mângâierea asta-ți fie! Mă ...

 

Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu

Petre Ispirescu - Cotoşman năzdrăvanu Cotoșman năzdrăvanu de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie: - Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp și ce vom găsi, aceea să ne fie copil. - Bine zici dumneata, frate. Așa să facem, daca astfel ai găsit dumneata cu cale. Vezi că ei trăiau bine și nevasta nu ieșea din cuvântul bărbatului nici cât negru subt unghie. Făcură o azimă, luară și nițică legumă, le puseră la traistă și plecară. Aide-aide, mergând povesteau și râdeau și cu ochii în toate părțile căutau. Când, iată că dete peste un pisoi, jigărit și urduros; îl luară și îl aduseră acasă. Îl îngrijiră și îl crescură ca pe copilul lor. De ce trecea, d-aia se făcea mai frumos, până ce se făcu un cotoșman numai de drag să privești la el. Nu mai putea de bucurie oamenii, căci aveau și ei și pe ce pune ochii în casa lor, când se sculau dimineața. Mai-nainte casa li se părea pustie. Cotoșmanul era ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

Ştefan Octavian Iosif - Icoane din Carpaţi Icoane din Carpați de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea ...

 

   Următoarele >>>