Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DOARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 188 pentru DOARĂ.

Vasile Alecsandri - Nevasta bătută

Vasile Alecsandri - Nevasta bătută Aoleu! mă-mă doare spata, Că m-a bătut cu lopa-pata. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare gâtul, Că m-a bătut rău urâtul. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare mâna, Că m-a bătut cu pră-prăjina. Suflețelul cât colea. Aoleu! mi-a-mi-a frânt piciorul, Că m-a bătut cu to-toporul. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare șoldul, C-a dat în mine cu-cu boldul, Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare cotul, C-a dat cu lemnul ne-netotul. Suflețelul cât colea. Aoleu! mă-mă doare capul Că m-a lovit cu pro-

 

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac) Muncitorul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție „Cînd mă născui în lume, murise al meu tată ; Căci mult el se luptase cu iasma încruntată     Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ;     Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ! Fie-ți milă, sfinte,     De bietul muncitor !» Atunci veni la dînsul trimisul ce desface Și-i zise : «Ia-ți iertarea : ești liber ; du-te-n pace     La bunu-ți Creator !» Și biata maică-atuncea, în lacrimi și sudoare, Cu mine-nsărcinată, privea la el cum moare.     Apoi groapa-i săpă... Fără nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie,     Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită,     Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ;     N-avea nici cîrpuliță ! Apoi vărsa ea lacrimi cu mult și mai amare, Văzînd că-i seacă pieptul, că ...

 

Gelu Vlașin - Pahlawan

Gelu Vlaşin - Pahlawan Pahlawan de Gelu Vlașin la tropic orgasmul nu-ți mai ajunge până la ureche să te-ntrebe cum o mai duci de azi pe mâine cu purecii care-ți gâdilă spinarea ai devenit o bufniță pe care poți să o alungi chiar acum uite așa simplu ca bună ziua așteptările astea — ai ai ai oh oh doare doare doareee doa-reee doaaaaaaaaareeeeeee insecta aia pe care-o înțepi în pântec stă chiar în centrul palmei tale în centrul mamei mele în centrul centrului meu în miezul pământului în buricul pământului insecta aia sunt

 

Gelu Vlașin - Primul joc

Gelu Vlaşin - Primul joc Primul joc de Gelu Vlașin ochii nu sufocă jocul nu se joacă jocul nu ucide jocul moartea joacă jocul e o joacă jocul care toacă undeva la mine se coboară cerul și închinăciunea nici că mai respiră undeva se moare jocul care doare în cerul cu scancete de moarte nici noaptea nu mai caută nici moartea nu mai moare jocul care doare jocul care

 

George Coșbuc - Inima mamei

... în loc o, lașul ce-i! Azi îl ardea privirea cald-a ei, Și brațele-i, care-l strângeau cu dor, Azi îl durea îmbrățișarea lor, Și toată vorba mamei îl durea Și silnic el s-a smuls de lângă ea. El a fugit de mă-sa. Abătut, O-ntreagă zi pe lunci ...

 

George Coșbuc - Recrutul

George Coşbuc - Recrutul Recrutul de George Coșbuc Eu o las în sama ta— Am să plec! și parcă-mi moare Inima, se rupe-n mine! Nu de voi, tu știi de cine! Și mă doare, De-aș țipa. Omul fără de noroc Tot cu răul se-ntâlnește— Tu-mi ești frate dintr-o mamă, Mă iubești! ți-o las în samă, Mi-o păzește Ca de foc! Vei vedea-o pe la hori. Să n-o lași la vino-ncoace— Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum joci pe-o soră, Să n-o strângi prea mult la tine, Că ea, biata, de rușine Mai mult horă N-ar juca. Tu o vezi și n-o-nțelegi; De-o cuprinzi, ea știe una: Moartă-n brațe ți se lasă, Dar de ciudă plânge-acasă, Plânge-ntruna Zile-ntregi. Calea ei să n-o colinzi —De-i vedea-o la fântână, Treci și las-o-n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. Nici de mână Să n-o prinzi! Ea va zice tot ce ...

 

George Coșbuc - Rugămintea din urmă

George Coşbuc - Rugămintea din urmă Rugămintea din urmă de George Coșbuc după Lermontov (publicată în Lumea ilustrată , 1892, nr.6) Ești schilav tot! Un cerșetor Te-ntorci acum acasă, Și ce fecior frumos erai! Dar oricum ești, ce-ți pasă! Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale, Și biata mamă-ți va ieși     Plângând în cale. Și eu rămân să mor pe-aici Cu liftele păgâne! Ah, parcă simt că n-am s-ajung Să văd ziua de mâine. Cu douăzeci deodată-n car La groapă mă vor duce, Și, bun e Domnul, de-om avea     La cap o cruce. Noi de copii ne știm, și-am fost Ca frații, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine; Și tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare; Să-ți răsplătească Dumnezeu,     Că-i bun și mare! Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment Dar spune-le ce-ți place. Că pentru ei ori viu, ori mort,     Totuna face. Iar mamei ...

 

Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol

Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol Romancero español de Mihai Eminescu Copii de pe natură Furtișagurile litterarii ale lui Cocovei Moretto sau vicleniile lui Scapin traduse-n spaniolește de Signorul Don Lopez de Poeticales Motto: Es muss auch solche Käutze geben. Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt! Trecutul e viitor și viitorul e trecut. ­ Anul 15... a furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cum că n-are să fie recunoscut. Odată... în timpi mai... în anul 1870 trăia în România un scriitor care se ocupa din principiu și meserie cu chir Cocoveiu, întunecoasă bufniță ce cutreiera tribunalele României, care-n loc de cocoveau! îngâna încet și printre dinți vorba: Considerând!... Acest autor de caraghioslâcuri, moldovenește de mascarade, s-apucă-ntr-o bună dimineață sau într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor , în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și ...

 

Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu

Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu I În oraș la București, În curți nalte și domnești Mândră masă e întinsă Și de mari boieri cuprinsă. Dar în mijloc cine șede? [1] Mircea-vodă-n mijloc șede, Și la dreapta lui se vede Doi Căplești și trei Buzești Zmeii Țării Românești, Purtătorii oștilor Și fruntea boierilor. Ei toți beau, se veseleau Și pe domn îl fericeau, Dar când fu despre beție, Despre dalba veselie, Iată, nene, că sosea Și la domn îngenunchea Radul din Calomfirești, Zmeul Țării Românești, Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic îi tot dădea Ajutor bun de putere Și cuvânt de mângâiere: ,,Domnule, măria-ta! Fie cum oi cuvânta: Îți aduc ție-nchinare, Ca unui frate mai mare, Și-ți doresc mereu să fii Cu izbânzi și veselii. Dar știi, Doamne, ori nu știi Că tătarii m-au lovit Și tătarii mi-au robit Copilașii Drăgălașii, Măiculița Drăgulița. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioara, Dar mă doare și mai tare De măicuța ce mă are, Că-i creștină și bătrână Ș-a să-ajungă-a-fi cadână, De râsul căpcânilor Prin casa păgânilor. [2] Rogu-te, măria-ta, De vroiești ...

 

Ion Luca Caragiale - D-l Goe

Ion Luca Caragiale - D-l Goe D-l Goe de Ion Luca Caragiale 1900 Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam' mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai. Puțin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului și nepoțelului lor. Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la București. Adevărul e că, dacă se hotărăște cineva să asiste la o sărbătoare națională așa de importantă, trebuie s-o ia de dimineața. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte impacient și, cu un ton de comandă, zice încruntat: - Mam' mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! - Vine, vine acuma, puișorul mamii! răspunde cucoana. Și sărută pe nepoțel; apoi îi potrivește pălăria. Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripția pe pamblică: le Formidable, și sub pamblică biletul de ...

 

Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia

Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia Scrisoare către Zulnia de Costache Conachi Informații despre această ediție     Din toți muritorii lumii cel mai în nenorocire     Și dintre toți pătimașii cel mai mult în osîndire     Este omul care-ți scrie, mai pomenești-l tu oare ?     Ah, de nu l-îi mai cunoaște după slovă și scrisoare,     Cunoaște-l di pi durere cu care plîngînd îți scrie,     Cunoaște-l di pi-a lui lacrămi ce l-i găsîi pe hîrtie     Cu ele odinioară udam a tale picioare,     Cu ele pe buză arsă de-a dragostei înfocare,     De sute de ori, Zulnio, printr-a gurilor lipire     Ți-am adeverit amoriul cu credință și iubire.     Iar acum, ah, vai de mine, într-acest pustiu de jele,     Unde nu am alt tovarăș decît durerile mele,     Le vărs numai pentr-un suflet și o tristă inimioară,     Ce pătrunsă de-a iubirii, și de-a dorului tău pară     N-au răgaz, nu au odihnă, nici pot avea mîngîiere.     Decît numai în suspinuri, în lacrămi și în durere.     Amar mie, în ce valuri norocul mă aruncară,     Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară !      ...

 

   Următoarele >>>