Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DOROBANȚ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentru DOROBANȚ.

George Coșbuc - Dorobanțul

... și cad. Dar roiau mereu flăcăii răsăriți ca din pământ, Valuri ce-necau reduta, scufundându-se-n mormânt. Unul singur în roirea de viteji, un dorobanț, Zăbovea trudit pe-o scară, răsărit și el din șanț. Cei sosiți, cu scări, în juru-i își făceau în grabă rost Și treceau, urmându ...

 

Cezar Bolliac - Sila

Cezar Bolliac - Sila Sila de Cezar Bolliac Informații despre această ediție Era o iarnă aspră ș-o noapte ce-ngrozește, Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește     Un taur ce-a rănit. Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare, O rază îngînată de slabă luminare     Subt un troian albit. Troianul era casă, cășcioară locuită, Ce-i astupa nemeții intrarea umilită —     Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină     Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase     Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită     De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește,     Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină :     Căci tortu-i omenesc. Oftă bătrîna însă și zise către fiică : — „Cînd am luat pe tat'tău, pe cînd erai tu mică,     Eram mai fericiți ; ...

 

Grigore Alexandrescu - O nuntă

Grigore Alexandrescu - O nuntă O nuntă de Grigore Alexandrescu Sunt câțiva ani de când pentru păcatele mele mă aflam înrolat sub steagurile armiei noastre. Dumnezeu să ierte pe aceia care, socotindu-mă destinat a apăra patria de primejdii, mă însărcina cu străjuirea Dunării și vizitarea numeroaselor picheturi de pază. Născut sub o stea blândă, eu sunt de caracterul cel mai liniștit și niciodată sabia mea n-a fost în ispită a se mânji de sânge. Dacă vrăjmașii țării ar fi știut cu ce om au a face, s-ar fi purtat negreșit cu oarece obrăznicie, la care pașnicele mele aplecări m-ar fi oprit de a le răspunde. Cu toate acestea, sunt departe de a regreta vremea ce am pierdut cu acea ocupație: traiul ostășesc face pe om răbdător și exact. Când ai petrecut câtva sub pământ în bordeie afumate sau în colibe bătute de valuri, spulberate de vânturi, varietatea vremilor și schimbările soartei nu te sperie lesne. Apoi câte relații prietenești, câte dulci suvenire sunt rezultatul acestei vieți! Dar iată cuvinte de prisos când este vorba de niște obiceiuri țărănești ce am avut prilej ...

 

Emil Gârleanu - Fugitul

Emil Gârleanu - Fugitul Fugitul de Emil Gârleanu Aduși în odaie, de către aghiotant, rămân amândoi în fața ofițerului de serviciu. Bătrâna e mărunțică, plecată puțin de șale; de sub bariz de-abia i se zărește fața suptă. Își are sumăieșul pe umeri; mâinile și le ține una deasupra celeilalte. Băietanul e înalt, bine legat, dar cam galben la față. E îmbrăcat într-un cojoc cu lâna mițoasă întoarsă în afară. Își tot trece căciula dintr-o mână într-alta. După un răstimp, vin lângă masa de după care sublocotenentul îi privește. Flăcăul pleacă în jos capul și spune: — Eu sunt Vasile al Lixandrei. Ofițerul se uită mirat. — Sunt Vasile al Lixandrei... Din cumpania a doua. — Ești întârziat? — Nu, sunt... Vasile al Lixandrei... și-s dizirtor. Sunt din cumpania a doua, și am fugit anțărți. Ofițerul se ridică și-l privește cu interes, apoi întreabă: — Cum ai fugit? Și de ce? Băietanul tace. Atunci bătrâna își trece dosul mâinii peste gură, își trage un capăt al sumăieșului peste umăr și vorbește: — Lasă, Vasile, să spun eu. Să vă grăiesc eu, domnule căpitan, că bietul nu poate vorbi de inimă ră... ...

 

George Coșbuc - În șanțuri

... pui, Ajuns din întâmplare Între flăcăii din Vaslui, Viteaz minune-mare. Iar când muri, strivind în șanț O tigvă păgânească, Strigat-a bietul dorobanț: Muntenia să trăiască! Burcel și Șoim, trăsniți în zbor Căzură-n șanț deodată; Strigând deodată țara lor Cea-n două despicată. Alăturea de ei gemea ...

 

George Coșbuc - La Smârdan

George Coşbuc - La Smârdan La Smârdan de George Coșbuc Neam român, văzui odată Oastea Domnului Mihai Zicea Dunărea-ntristată: Fulger îns-atunci erai, Și-alergând prin cer furtuna Cânta vorbe românești Astăzi stau și-ascult întruna Și mă uit, și nu mai ești! Dar abia rosti cuvântul Dunărea, vuind prin văi, Și văzu gemând pământul Și de cai și de flăcăi. Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheagă stol cu stol Și năprasnică răsare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ți doinești durerea Dunăre, și iat-acum! Din mormânt ieși puterea Și-nzadar îi stai în drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Și din mâinile strâine Stema libertății smulg. Tresăriră iuți românii Căci aminte și-au adus Cât s-au străduit bătrânii Steagul să ni-l ție sus, Câte plângeri ne-ntrerupte În mormânt or fi vărsat, Că nepoții fug de lupte Și că steagul e-nchinat. Dunăre,-ai văzut Smârdanul? Spune tu, s-o spui și eu! Și noi știm izbi dușmanul, Și-n români e Dumnezeu! Știm și noi găti cununa Vitejiei ce-o doinești, Și când urlă-n cer furtuna Cântă vorbe românești! La Smârdan așa vru Domnul Morții dintr-această zi ...

 

Ion Luca Caragiale - Karkaleki

... încântat. A doua zi, îndată după apariția numărului din Buletinul ofițial cu darea de seamă asupra acestei minunate serate, se pomenește Karkaleki cu un dorobanț că-l cheamă în fuga mare la palat. Cum intră publicistul, vodă sare de pe divan și, fără vorbă, șart-part! câteva palme și pe ...

 

Vasile Alecsandri - Păstorii și plugarii

... fără căință, Jos fruntea, o! nemernici căzuți în umilință. O spadă-a răzbunării există-n orice lanț. În tot românul astăzi există-un dorobanț

 

Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul

Vasile Alecsandri - Peneş Curcanul Peneș Curcanul de Vasile Alecsandri Plecat-am nouă din Vaslui,   Și cu sergentul, zece, Și nu-i era, zău, nimănui   În pept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor   Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior,   Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari,   Români de viță veche, Purtând opinci, suman, ițari   Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani   Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani   Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug,   Plecat-am astă-vară Ca să scăpăm de turci, de jug   Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său   Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu,   Ne-am dus cu voie bună. Oricine-n cale ne-ntâlnea   Cântând în gura mare, Stătea pe loc, s-adimenea   Cuprins de admirare; Apoi în treacăt ne-ntreba   De mergem la vro nuntă? Noi răspundeam în hohot: „Ba,   Zburăm la luptă cruntă!“ „Cu zile mergeți, dragii mei,   Și să veniți cu zile!“ Ziceau atunci bătrâni, femei,   Și preoți, și copile; Dar cel sergent făr' de musteți   Răcnea „Să n-aveți teamă, Românul ...

 

Vasile Alecsandri - Sergentul

... dată Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit în șanț ...“ „Dar ce rang ai, voinice?“ „Am rang ... de dorobanț!“ Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul, Se-ntoarce, dă un ordin ... Pe loc, tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Românul ...

 

Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)

Grigore Alexandrescu - Bistriţa (Încheiere) Bistrița (Încheiere) de Grigore Alexandrescu Coborându-ne de la peșteră, însoțiți de vuietul Bistriței, ce curgea în vale, luarăm o potecă ce duce la Arnota, mică biserică, spre miazănoapte, așezată la o înălțime de două ori mai sus decât peștera; deși Arnota se vede din curtea mănăstirii, dar îndată ce începi a sui, desimea pădurii și înălțimea vechilor stejari îți ast- upă vederea. Nimic nu îți spune că te-ai apropiat, decât lătratul câinilor ce te presimt și vestesc părinților că le vine o vizită. Ne mirarăm de iuțeala cu care suia călugărul nostru, căruia mulțimea anilor trebuia să-i fi slăbit puterile, dar care nu se arăta nicidecum obosit, în vreme ce noi avurăm trebuință să ne odihn- im în multe rânduri; iată ce e deprinderea. Pe muchia dealului, afară de zidurile Arnotei, este un foișor de lemn, pereții căruia sunt acoperiți cu numele fiecărui vizitator credincios care a avut răbdare să se suie acolo. Între alte nume citirăm pe al unei dame cunoscute și un fel de aforism scris de aceeași mână împotriva bătrânelor cochete care se joacă cu liniștea familiilor și-și fac o proprietate din bărbații altora; ...

 

   Următoarele >>>