Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TEORBĂ

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru TEORBĂ.

Alexandru Macedonski - Noaptea de august

... Atâta știu, că era noapte, dar nu și veacul când era... Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cântec de teorbă că urcă și se-nsuflețește, Pe când mai jos nedeslușirea unui oraș se resfira -- Treptat mai ștearsă și mai stinsă, pe când, în sus,     fără ... alt soare... Ș-atâta știu: că era noapte, și ca să știu mai mult nu pot, Decât c-acea terasă albă și largul cântec de teorbă Erau și zbor nebun de aripi, erau și zbor de-naltă vorbă, Dar spre-a cuprinde clipa de-aur n-a fost ...

 

Dimitrie Anghel - Duminica

Dimitrie Anghel - Duminica Duminica de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul 17 iunie 1907 Cum te-așteptam odată Duminică Prea-Sfîntă Și cît îmi pari acuma de tristă și pustie... Salonu-i gol, și-n umbră doar samovarul cîntă Asemeni unui popă ce-ngîn-o leturghie. Era cu toate-aceste așa de multă lume, Veneau tenori celebri, și doamne diletante, Poeți sermani, și fete ce între două glume S-extaziau mirate : "Ah ! ce frumos andante !" Tindea amoru-n umbră șiretele lui curse, Și cînd vorbeau de stele, de sori, de tot înaltul, Eu mă plimbam cu gîndul în carul Marei Urse, Doar voi găsi un astru nespeculat de-un altul. Cuvinte fără noimă urcau, dar, orice vorbe Din gura ta căzute, mi se păreau divine, Puteau să cînte-n pace și harpe și teorbe, Căci n-auzeam nimica, de te-ascultam pe tine. Și-acum e gol salonul, e gol, și-n umbra casei Stau vastele fotolii și lung prind să se mire : Pe unde-o fi azi pasul micuț al prea frumoasei, Ce tot venea statornic ca să-și găsească-un mire? Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri, — "Ce- ...

 

Mircea Demetriade - Din pragul unui vis

Mircea Demetriade - Din pragul unui vis Din pragul unui vis de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări,     O lume mai artistă pierdută-n depărtări;     O lume grăitoare în cântul lin de vers,     Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.     Visează-te o doamnă din timpul feudal,     Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.     Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,     Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,     Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,     Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal,     Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând,     De inima ce moare în pieptu-mi palpitând.     Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești,     Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești,     Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât:     Â« Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât.     Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar;     Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar.     Ce dar vreți de la mine? Â»                 Â« Vreau buzele petale,     Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale     Să-și verse tot balsamul!... Â»                 Â« Viteze cavaler,     Voiesc pentru-a mea ...