A r c h e u s . r o

(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, și să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

să vestim dimineața bunătatea Ta, și noaptea credincioșia Ta,

cu instrumentul cu zece coarde și cu alăuta, în sunetele arfei.

Căci Tu mă înveșelești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.

Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, și cît de adînci sînt gîndurile Tale!

Omul prost nu cunoaște lucrul acesta, și cel nebun nu ia seama la el.

Dacă cei răi înverzesc ca iarba, și dacă toți cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciți pe vecie.

Dar Tu, Doamne, ești înalțat în veci de veci!

Căci iată, Doamne, vrăjmașii Tăi, iată vrăjmașii Tăi pier: toți cei ce fac răul sînt risipiți.

Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, și m`ai stropit cu untdelemn proaspăt.

Ochiul meu își vede împlinită dorința față de vrăjmașii mei, și urechea mea aude împlinirea dorinței mele față de protivnicii mei cei răi.

Cel fără prihană înverzește ca finicul, și crește ca cedrul din Liban.

Cei sădiți în Casa Domnului, înverzesc în curțile Dumnezeului nostru.

Ei aduc roade și la bătrîneță, sînt plini de suc și verzi,

ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.