BURGHIU - Definiția din dicționar

Vezi și:BURGHIEȘ, BORACI, BORMAȘINĂ, BURGHIAȘ, BURGHIERE, BUTELNIC, COARBĂ, DRAIBĂR, SFREDEL, TAROD ... Mai multe din DEX...

BURGHIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BURGHÍU, burghie, s.n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. * Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. - Din tc. burgu, bg., scr. burgija.

Sursa : DEX '98

BURGHÍU s. 1. (TEHN.) sfredel, (reg.) bârdie, borăr, șticaiz, (prin Transilv.) șaitău. 2. (TEHN.) burghiu de filetat = tarod. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) sfredelul -mic (art.), sfredelul -pământului (art.).

Sursa : sinonime

burghíu s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

Sursa : ortografic

BURGHÍ//U \~e n. Unealtă constând dintr -o tijă de oțel spiralată, cu muchii ascuțite, cu care se pot face, prin rotație, găuri cilindrice într -un material solid; sfredel. \~ de foraj. \~ pentru pământ. [Sil. -ghiu] /<turc. burgu

Sursa : NODEX

burghíu (-íe), s.n. - Sfredel. - Mr. burghie, megl. burghiiă. Tc. burgü (DAR); cf. alb. burgi, bg., sb. burgija.

Sursa : etimologic

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru BURGHIU

Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru BURGHIU.

Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii

... sosește și momentul oribil. Tâlharii, cu Gheorghe în frunte, încep atacul cetățuiei. Ei au un plan lesne de înțeles: să facă patru găuri cu un burghiu mare în scândura groasă de stejar a porții; pe urmă, cu un ferăstrău, să unească toate găurile, și, când acestea vor fi toate ...

Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea

Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea Kir Ianulea de Ion Luca Caragiale Apărut în 1907 Zice că odată, acu vreo sută și nu știu câți ani, a dat poruncă Dardarot, împăratul iadului, să s-adune dinainte-i diavolii, de la mare pân la mic, unul să nu fle lipsă, că-i scurtează coada și-i lungește urechile! Și, dacă s-au adunat ei cu toții, împăratul s-a tras de țăcălie scrâșnind strașnic, a tușit de i-a pârâit jețul, a holbat ochii la el și le-a zbierat așa: - Afurisiților! care dintre voi nu e zevzec, să-i treacă pe sub nas toate și el să nu bage nimic la cap, trebuie să fi luat seama, ca și mine, că toți oamenii sosiți de pe la dânșii aici la noi nu se plâng decât numa și numa de soțiile lor; toată vina pentru pierzarea lor o aruncă în spinarea nevestelor; pe care-l întrebi de ce a ajuns aici: "femeia" și iar "femeia". Măi, am zis eu în gândul meu, adevărat să fie asta?... Pe spusele oamenilor, firește, mare temei nu putem pune, fiindcă-i ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BURGHIU

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru BURGHIU.

BURGHIEȘ

BURGHIÉȘ s . m . v .

BORACI

... BORÁCI s . n . Unealtă portabilă , acționată manual , prevăzută cu un burghiu

BORMAȘINĂ

... BÓRMAȘINĂ , bormașini , s . f . Mașină de găurit metale , piatră etc . cu ajutorul unui burghiu

BURGHIAȘ

... BURGHIÁȘ , burghiași , s . m . ( Entom . ) Firezar . [ Pr . : - ghi - aș . - Var . : ( reg . ) burghiéș s . m . ] - Burghiu

BURGHIERE

BURGHIÉRE s . f . Operație de executare a unei găuri cu ajutorul

BUTELNIC

... BUTÉLNIC , butelnice , s . n . Burghiu

COARBĂ

COÁRBĂ , coarbe , s . f . Unealtă de găurit , formată dintr - o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului , iar la celălalt cu un buton de

DRAIBĂR

... DRÁIBĂR , draibăre , s . n . Burghiu

SFREDEL

... SFRÉDEL , sfredele , s . n . 1. Unealtă în formă de bară , prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor ; burghiu

TAROD

... TARÓD , tarozi , s . n . Burghiu

A r c h e u s . r o