Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DESFĂTĂTOR, DESFĂTARE, DESFĂTAT, ÎNDULCI, DELECTA, DEZMIERDA, DULCEAȚĂ, FERMECA, LĂFĂI, MÂNGÂIA, PETRECE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului DESFĂTA: DESFĂȚĂ, DESFĂȚA.

 

DESFĂTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DESFĂTÁ, desf?t, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ** Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] - Et. nec.

Sursa : DEX '98

 

DESFĂTÁ vb. 1. v. delecta. 2. v. distra. 3. v. încânta. 4. v. bucura.

Sursa : sinonime

 

desfătá vb., ind. prez. 1 sg. desfăt/desfătéz, 2 sg. desféți/desfătézi, 3 sg. desfátă/desfăteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desféte/desfătéze

Sursa : ortografic

 

A SE DESFĂTÁ desfăt intranz. 1) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se răsfăța; a se delecta. 2) A-și petrece timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

A DESFĂTÁ desfăt tranz. A face se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

desfătá (-t, -át), vb. - 1. (Înv.) A înfrumuseța. - 2. A produce plăcere, a delecta. - 3. (Refl.) A se distra, a petrece. Lat. foet?re "a mirosi urît, a face silă", cu pref. dis- care indică sensul contrar. Pentru semantism, cf. sp. heder "a mirosi urît" și "a supăra"; desmierda, și sl. n?ga "curățirea copilului" și "deliciu, voluptate". Această explicație, sugerată încă de Șeineanu, nu pare fi fost acceptată, deși este de departe cea mai corectă. Celelalte nu par suficiente: din lat. facies (Cihac, I, 90); *săt?sfact?re (Crețu 317); *d?sfat?re, de la fatum "soartă" (Pușcariu 518); *diseff?t?re, de la eff?tus "istovit de sarcină" (Densusianu, GS, III, 430); de la *d?s- și lat. *fata "fătătoare" /Spitzer, RF, II, 284-86; REW 3269); de la fatuus, cf. sp. desenfadar (Buescu, Latinitatea verbului desfăta, în Destin, 1952, 109-121). - Der. desfătăciune, s.f. (desfătare, deliciu); desfătător, adj. (care produce desfătare).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DESFĂTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 81 pentru DESFĂTA.

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault Pe un volum de Charles Perrault de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 11 nov. 1910, p. 236—238. Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de cînd timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi pe copii. Frica ori urîtul și monotonia lungilor nopți a trebuit să împrospăteze necunoscutul. În sunetele și zvonurile care rătăcesc fără de hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul. Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg norod de fauni, nimfe și silvani, au îngropat în fiecare albie de rîu o sirenă și au înfăptuit din nou Universul, ca ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Aș pune cruce sărăciei

Ştefan Octavian Iosif - Aş pune cruce sărăciei Aș pune cruce sărăciei mele De-aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pâine, poezie! Și, ah! când alți petrec și se desfată, Când vinul spumegă-n pahare de-aur, Eu însetez, ori beau — pe

 

Ștefan Octavian Iosif - Din basme vechi...

Ştefan Octavian Iosif - Din basme vechi... Din basme vechi... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Din basme vechi o albă mînă Te cheamă fluturînd în zări Și-auzi cîntînd o mîndră zînă De peste nouă mări și țări... Ea cîntă despre-o-mpărăție Fantastică din soare-apus: Flori mari, necunoscute ție, Acolo strălucesc nespus... Toți arborii acolo sună Și cîntă parca-ar fi un cor: Ca muzică de danț răsună Sonore glasuri de izvor, Și doine dragi, cum niciodată Tu n-ai mai auzit, socot, Te leagănă și te desfată, Pîn' ce te farmecă de tot. Ah, dac-ai ști-ncotro anume? Acolo cum ai vrea să pleci ! Să uiți durerile din lume, Și-acolo să rămîi pe veci !... Ah, mîndra asta-mpărăție Mi-apare în somn adeseori; Dar, ca o negură pustie, Se stinge totdeauna-n

 

Ștefan Octavian Iosif - Lăutarul (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Lăutarul (Iosif) Lăutarul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Vestit era odată lăutarul ! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori uc galbeni fu umplută Și-n loc de vin cu aur plin paharul. N-a fost o nuntă fără el făcută : Îl prețuia vlădica și plugarul... Azi n-a rămas pe fund decît amarul, — Trist și-amintește gloria trecută... Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe !... Să-ți povesteasc el ce mari ospețe, Ce mîndre nunți, ce luminate fețe Văzură ochii săi

 

Ștefan Octavian Iosif - Poezia (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Poezia (Iosif) Poezia de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Te văd trecînd... Dar nu mai porți brățară, Nici diadem, nici straie orbitoare... Ci tristă-n șalul vechi de cerșetoare, Averea ta întreagă e-o ghitară. Războinici mari pe vremuri te-nălțară, Tu le-mpleteai cununi nepieritoare ; În veacul nostru cine-ți smulge-o floare ? Gonită rătăcești din țară-n țară... Pe drumuri, în surghiun, te-apucă sara ; Dormi prin ruini, drept căpătîi — ghitara, Iar ziua cînți în uși de cafenele... Aprinzi în muritori simțiri rebele, Tu, care-i desfătai cu ambrozie, Sărmană, urgisită

 

Ștefan Octavian Iosif - Vedenia

Ştefan Octavian Iosif - Vedenia Vedenia de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901. M-a desfătat un vis frumos Și negrăit de fioros : Mi-e încă mintea tulburată Și-mi bate inima speriată... Mă pomenesc într-o grădină Fantastică, de farmec plină, Cu multe flori în multe fețe, Neasemănate-n frumusețe... Îmi ciripesc atîtea neamuri De paseri mici, săltînd pe ramuri; Măreț se-ngînă zorile, Stropind cu aur florile. Mă-mbată mîndre buruiene, Adie vînturile-alene... Umblam și nu știam anume De-s pe pămînt ori pe-altă lume. La mijloc sta o minunată Fîntînă-n marmură curată ; Alăturea, o fată dalbă Clătea mereu o pînză albă... Obraji duioși ; în ochi — un rai ; Un chip de sfînt cu păr bălai ; Și nu știu cum, dar mi-a păru' Străin, și-atît de cunoscut ! Frumoasa mea da zor, da zor Și tot cînta fermecător : — Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in ! Spre dînsa pașii-mi abătui Și-ntreb : — O, n-ai putea să-mi spui, Minune de copilă dalbă, Pe seama cui speli pînza albă ?... ...

 

Alecu Donici - Calul și călărețul

Alecu Donici - Calul şi călăreţul Calul și călărețul de Alecu Donici Un vrednic călăreț Avea un cal prea blând și bine învățat; Iar singur el semeț Și despre cal încredințat, Au vrut să facă o cercare: Ca fără frâu, călare Să iasă la primblare. Deodată calul au pornit La pas, încetișor; Dar când au înțeles că n-are frâu strunit, Au prins a mai juca, a merge mai ușor. Apoi, luându-și vânt, Sărea, zvârlea fugând, Încât pe călăreț l-au trântit el jos, Iar singur au plecat la fugă mai vârtos Pe văi, pe dealuri, prin ponoare Și, dând de-o râpă mare, S-au zdrumicat de tot. Stăpânul au aflat în urmă calul mort. Ș-au zis: Sărmane cal, prea cruda ta pieire Eu însumi ți-am gătit. Tu sub povățuire A frâului strunit, Erai prea blând și bun și nici nu mă trânteai, Nici capul nu-ți rupeai. Și slobozenia cât e de desfătată, Dar când la un norod nu are A sa măsură înțeleaptă, Se face

 

Alecu Donici - Florile

Alecu Donici - Florile Florile de Alecu Donici La niște case mari, în oale prea bogate, Sta falnic pe ferești, Pe lângă flori firești, Și cele prelucrate De mâine omenești. Dar iată, nori s-adună, Cu fulgere lucind, Și tunetul răsună De ploaie prevestind; Iar floricelele acele iscusite Îndreaptă către zei Smerita rugăminte: Ca să oprească ei, Cu un cuvânt din ceri, A ploaiei neplăceri; Dar rugămintea lor au fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vânt Se varsă pre pământ, Potoale sfera grea, Verdeața înnoiește Și firea după ea Se pare că zâmbește. Atunci și florile acele naturale Se dezvelesc frumos, Din sânurile sale Dau desfătat miros; Iar florile de fir, mătasi și catifea, Ce ruge înălța când ploaia se ivea, De frumusețea lor lipsite și pătate, Au fost de pe ferești afară lepădate. Talentului firesc de critică nu-i pasă, Ea nu întunecă a lui gândiri frumoase; Și numai florile acele prelucrate Se tem de ploaie

 

Alecu Donici - Măgarul și privighetoarea

Alecu Donici - Măgarul şi privighetoarea Măgarul și privighetoarea de Alecu Donici Măgarul au văzut pe o privighetoare. — Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculți: Eu tot am auzit o vorbă de la mulți, Că tu întru cântări ești meșteriță mare, Și iată, acum vreu De iscusința ta să judec singur eu. Iar buna păsăruică, pornită spre cântare, Când liniștit, abia În sine ciripea, Când tare șuiera, Când glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, Întru a dragostei cei gingașe plecare Pe amorașul său chema, Și rediul desfătat, cântarea-i răsuna; Iar lumea ascultând Tăcea și se mira. Măgarul însă de pământ S-au rezemat cu fruntea, Și au răcnit așa: "Tu versuri ai plăcute, Dar când ai asculta Cucoșul de la noi, mai bine ai cânta." Acestea auzind în suflet s-au jignit Acea privighetoare Și de atunci au contenit Pentru măgari a sa cântare. Dumnezeu să ne ferească De judecata

 

Alecu Donici - Muștele și albina

... nu scutește Nici de muști-ucigători. Iar aice... oh! ce soartă! Să trăiești în țara ta, Aci vie, aci moartă, Fără a te desfăta. Păiajenii pe la țară În mreajă ne potopesc; Iar prin târguri, peste vară, Ca pe dușmani ne gonesc. Apărători, rea hârtie, Toate s-au descoperit ...

 

Alecu Donici - Veverița

... din ochi clipea cu jale, Pururea la slujbă stând; Când neamurile ei toate Ici-cole pe crengi sălta Și întru alune coapte Gustul său își desfăta. Vremea trece, vremea zboară; Veverița au slăbit Și de a slujbei povară Lepădare au pornit. Leul fără prelungire Demision ei au dat, Însoțit ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESFĂTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru DESFĂTA.

DESFĂTĂTOR

... DESFĂTĂTÓR , - OÁRE , desfătători , - oare , adj . Care - ți desfată ochii sau simțurile ; încântător , plăcut . - Desfăta

 

DESFĂTARE

... DESFĂTÁRE , desfătări , s . f . Faptul de a ( se ) desfăta : plăcere mare ; încântare , delectare ; petrecere , veselie . V. desfăta

 

DESFĂTAT

... DESFĂTÁT , - Ă , desfătați , - te , adj . ( Înv . ) 1. Desfătător , 2. ( Despre oameni ) Bucuros , vesel ; înclinat spre plăceri senzuale . - V. desfăta

 

ÎNDULCI

... a se înfrupta . 3. Tranz . Fig . A face mai bun , a satisface ; a umple de mulțumire ; a desfăta

 

DELECTA

... DELECTÁ , delectéz , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) desfăta

 

DEZMIERDA

... cu palma ori spunându - i vorbe drăgăstoase ; a alinta . 2. Refl . ( Rar ) A se bucura de ceva ; a se desfăta

 

DULCEAȚĂ

DULCEÁȚĂ , dulcețuri , s . f . 1. Însușirea de a fi dulce ; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite ; p . ext . gust plăcut al unei mâncări sau băuturi . 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr . 3. Aliment extrem de gustos ; bunătate . 4. Fig . Calitatea de a fi plăcut ; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută . 5. Fig . Blândețe , bunătate , duioșie . [ Pl . și : dulceți ] - Dulce + suf . -

 

FERMECA

... FERMECÁ , fármec , vb . I . Tranz . 1. A încânta , a desfăta ; a atrage , a ademeni ( prin însușiri , aspect , manifestări etc . ) . 2. ( În basme și în superstiții ) A face cuiva vrăji ...

 

LĂFĂI

... pe ceva sau undeva , întinzându - și corpul în voie . 2. A trăi comod , în belșug ; a huzuri , a se desfăta

 

MÂNGÂIA

... și ) alina mâhnirea , durerea , suferința etc . ; a ( se ) consola , a ( se ) încuraja . 3. Tranz . A bucura , a desfăta

 

PETRECE

... sau a - și ocupa timpul în chip plăcut ( înveselindu - se , distrându - se , chefuind etc . ) ; a se distra , a se desfăta ; a chefui . 3. Refl . unipers . ( Despre evenimente , întâmplări , gânduri , sentimente etc . ) A avea o anumită desfășurare , o anumită evoluție , a ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...