Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BUCUREȘTEAN, BUCUREȘTEANCĂ, ÎMBUCURA, BUCURIE, CÂND, ÎMBUCURĂTOR, ȘLAGĂR, APRECIAT, APROPIAT, ARISTOCRAȚIE ... Mai multe din DEX...

BUCURA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ** Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ** A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca profite de... - Cf. alb. %bukur%.

Sursa : DEX '98

 

A (se) bucuraa (se) întrista, a (se) posomorî

Sursa : antonime

 

A bucuraa indispune, a se mâhni

Sursa : antonime

 

BUCURÁ vb. 1. (înv. și reg.) a (se) îmbucura. (S-a \~ mult de vestea aflată.) 2. a desfăta, a încânta, a mângâia. (Peisajul îi \~ sufletul.) 3. (fig.) a gusta. (Se \~ de plăcerile vieții.) 4. v. beneficia. 5. v. avea.

Sursa : sinonime

 

bucurá vb., ind. prez. 1 sg. búcur, 3 sg. și pl. búcură

Sursa : ortografic

 

A SE BUCURÁ búcur intranz. 1) A fi cuprins de bucurie; a avea bucurie. 2) A manifesta bucurie; a-și arăta bucuria. 3) A dispune trăgând foloase, a avea parte; a beneficia. \~ de drepturi. \~ de libertate. /Cuv. autoht.

Sursa : NODEX

 

A BUCURÁ búcur tranz. A face se bucure. /Cuv. autoht.

Sursa : NODEX

 

bucurá (-r, át), vb. - 1. A încînta, a desfăta. - 2. (Refl.) A simți bucurie. - 3. A dispune (cu prep. de). - 4. A încerca, a căuta (cu prep. la). - Mr., megl. bucur(are). Lat. *voc?l?re, "a striga", de la voc?la, "voce". Semantismul se explică în lumina indicației lui Varrón, V, 5, 68: "iubilare este rustica voce inclamare". Această observație dovedește în lat. pop., a existat o confuzie între ideea de "a striga" și cea de "a se bucura", astfel încît trebuie presupunem aceeași confuzie s-a presupus într-un sens contrar lui iubilare, în lat. *voculare. Chiar dacă această explicație este suficientă în sine, este posibilă și o confuzie populară a lui *voc?l?re, cu *bacch?l?re, de la bacch?ri, "a fi transportat de încîntare bahică", și de aici "a fi beat de bucurie, a jubila" (cf. Cicero, Cat., I, 26; quanta in voluptate bacchabere). Cuvîntul rom. pare a coincide cu alb. bukuri "frumusețe" bukuro? "a înfrumuseța", bukurë "frumos". Mulți cercetători cred alb. a fost sursa cuvîntului rom. (cf. Cihac, II, 715; Philippide, II, 701; Pascu, II, 218), în ciuda dificultății semantice; pentru alții (Miklosich, Slaw. Elem., 9; Rosetti, II, 112), coicidenţa cu alb. indică doar un etimon comun. Cel mai probabil este fie vorba de o întîlnire cauzală, și alb. bukurë "frumos" depinde de tc. bukur "parfum". După opinia greșită a lui Cipariu, Arhiv., 409 bucura s-ar explica plecîndu-se de la pulcher, iar după Crețu 309, pe baza lat. *avuculare. În sfîrșit, numele propriu de persoană BucurBucurești), nu pare a avea legătură cu bucura; este poate un rest al unei terminologii pastorale dispărute, bazate pe lat. buculus (› fr. bugle). Der. bucurie, s.f. (veselie, plăcere, satisfacție); bucuros, adj. (vesel, mulțumit, satisfăcut, bine dispus); îmbucura, vb. (Trans. și Bucov., a bucura); îmbucurător, adj. (satisfăcut, mulțumitor).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru BUCURA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 356 pentru BUCURA.

Iuliu Cezar Săvescu - Să nu vă bucurați

Iuliu Cezar Săvescu - Să nu vă bucuraţi Să nu vă bucurați de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     Să nu vă bucurați, prieteni,     Că astăzi râd și eu cu voi.     Eu râd, cum râde vinovatul     La judecata de apoi.     Eu râd, că nu-mi rămâne-n lume     Nimic de care să mă tem;     Chiar moartea fuge îngrozită,     De câte ori voiesc s-o chem.     Sunt părăsit și de satana,     Precum am fost de Dumnezeu.     Stăpân nu am, dar n-am nici lege,     Stăpân și lege sunt chiar eu.     Voi știți, am plâns viața-ntreagă,     Durerea tuturor am strâns;     Lăsați-mă să râd acuma,     Nimica nu mai am de

 

Antim Ivireanul - Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703

Antim Ivireanul - Dedicaţia din Noul Testament, tipărit la Bucureşti, în anul 1703 Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703 de Antim Ivireanul Prealuminatului, înălțatului și bunului credincios domn oblăduitoriu a toată Țara Rumânească, Io Constantin Basarabă voevod, plecate închinăciuni. Întoarce-se pururea magnitul cătră polus; zboară spre înălțime focul; pleacă-se în sânul pământului piatra; aleargă apele în brațele mării; și în scurte cuvinte toate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă. Deci dară de iaste așa, nu iaste nicidecum minune, de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sunt în sânul credinciosului, iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet, ca la un chendru firesc aleargă. Pentru ce? Că precum cĂ©le sfinte să cuvin sfinților și cĂ©le sfințite sfințiților, așa și cĂ©le creștinești, creștinilor să cuvin. Multe adevărate creștinești și de Dumnezeu plăcute și de suflete folositoare cărți, dentru ale mării-tale cheltuiale, spre folosul cel de obște, s-au dat; iară de cât toate mai folositoare de suflete și mântuitoare iaste aciasta a Noului Testament. Pentru că, de vrĂ©me, după cum zice fericitul Pavel, alt nu iaste Evangheliia, fără numai putĂ©rea lui Dumnezeu spre mântuire la tot ...

 

Antim Ivireanul - Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694

Antim Ivireanul - Dedicaţia Psaltirei româneşti, tipărită la Bucureşti, în anul 1694 Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694 de Antim Ivireanul Blagocestivului, prealuminatului și preaslăvitului domn și oblăduitoriu a toată provoslavnica Țara Rumânească, bunului și creștinului Ioan Costandin Băsărabă voevod și al mieu de bine făcătoriu și milostiv stăpân, cu plecăciune metanie făcând, de la Dumnezeu toată buna fericire poftesc. Toată zidirea văzută și nevăzută, cuvântătoare și necuvântătoare, câtă s-au făcut de cea adâncă a lui Dumnezău înțelepciune, înălțate și luminate doamne, carĂ©și după firea sa, silĂ©ște de-și arată slujba și lucrarea ei, după cum i s-au poruncit. Stihiile ca niște întâe pricini îndeamnă pre toate chipurile neamurilor, de-și dau roada sa la vrĂ©mea lor. Iară mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa și cuvântătoarea zidire, omul, silĂ©ște de aduce nu numai un fĂ©liu de roadă, ce foarte multe câte trupești, iară mai multe sufletești, de vrĂ©me ce și el de doao s-au zidit, adecă den suflet și den trup. Și toate pentru el s-au făcut și i s-au dat aciastă simțitoare lume cu toată frumusĂ©țea ei, ca ...

 

Antim Ivireanul - Postfața Evangheliei greco-române, tipărită la București, în anul 1693

Antim Ivireanul - Postfaţa Evangheliei greco-române, tipărită la Bucureşti, în anul 1693 Postfața Evangheliei greco-române, tipărită la București, în anul 1693 de Antim Ivireanul Iubitoriului cetitoriu sănătate. Ca și corhorul între alte verdĂ©țe, precum zice pilda, mă arăt și eu, o iubiților cetitori, cătră cei meșteri și iscusiți și înțelepți și nevoitori tipografi, cu aciastă de bogoslovie cu patru strune și cu toată alcătuirea de dulcele glas alăută, a ceii în trei staturi dumnezăiri, capul ceii fără prihană ai noastre credință, sfânta, zic și dumnezăiasca Evanghelie. Dintru carea noi luminându-ne pren dumnezăeștii și ai duhului propovĂ©dnici apostoli, și sânguri văzători a înfricoșatelor a Domnului taine, cea întreită și nedespărțită aceii desăvârșită și necuprinsă troiță, am cunoscut pre Tatăl nenăscut, și pre Fiiul den părintele născut, și pe dumnezăescul Duh de la părintele purcezătoriu, o dumnezăire de o ființă și de împărăție în trei fĂ©țe cunoscută. Deci văzând eu smeritul, adâncul bogoslovii, mă stridiiam a mă apuca de acest lucru. Însă dându-mă pre mine cu credință curată și cu nădĂ©jde cătră dulcele Hristos carele zice, la Mathei 21: De veți avea credință și nu vă ...

 

Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul

Antim Ivireanul - Prefaţă la Vieţile paralele de Plutarh,tipărită în greceşte la Bucureşti, în anul 1704 Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul 1704 de Antim Ivireanul Preaiubitorilor de învățătură cititori, Antim ieromonahul din Iviria și tipograful tipografiei domnești din București, sănătate de la Dumnezeu și îndeplinirea dorințelor. Zelul născut al iubirei de învățătură mă îndatorește, iubitorilor de învățătură cititori, să fiu totdeauna cu îngrijire și nelenevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru răspândirea cunoștinței cei iubitoare de învățătură a voastră. De aceea înștiințându-mă că dintre preastrăluciții, învățații și păziții de Dumnezeu fii ai prealuminatului și iubitoriului de Hristos domnului nostru, domnul domn Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, preaînvățatul, cuvântărețul și adânc cugetătorul domnul Constantin a tradus Paralele grecești și romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întârziat să întrebuințez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reușind prin mijlocul deselor și neîncetatelor rugăminți, disprețuind strălucirea sa, ca modest, înțelept și cuminte, svonurile deșarte și laudele ușoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înțelepți și nu celor în adevăr înțelepți. Iată dar că ...

 

Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu

Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu de Mihail Kogălniceanu Mare nedreptate se poate face a lăsa în tăcere pomenirea faptelor care cinevași în viață au săvârșit; iară cât pentru a lor calități, ori în ce parte fie, aceasta nu rămâne îndoială că acea persoană nu va putea iubi o laudă potrivită cu urmarea sa, că, precum a iubit a face, va iubi și aplauza lucrărilor sale. Asemene dreaptă judecată singur Hs. ne-o propune în două ziceri; cea intâi: "Cu ce măsură vă vor măsura, măsurați și voi lor" și a doua: "Vor învie cei ce au făcut bine întru moștenirea fericirii; iară cei ce au făcut rele, întru osânda vecinică". Apoi cu cât mai vârtos noi, oameni fiind, să nu păzim o așa sfântă dreptate? Eu, nefiind îngrijit despre aceasta, fără mustrare am alcătuit următorul Acatist, întru cinstea celui ce a vroit a se face vrednic unei asemene cuvântări. Începutul facem cu zicerea:"Doamne, răsplătește". Cuprins 1 ACATIST 1.1 Icosul 1 1.1.1 Condacul I 1.2 Icosul 2 1.2.1 ...

 

George Gordon Byron - Cântarea dracilor în preziua potopului

George Gordon Byron - Cântarea dracilor în preziua potopului Cântarea dracilor în preziua potopului de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiran fără de prinos Va cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi? Șiroiul căzând, valul alergând Lumea va-nghiți; și vântul turbat, Peste ocean zburând dezlănțat, Alți munți va nălța, unda volborând. Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind, Luciul lung întins va fi un mormânt, Mormânt de triumf, mormânt tot pământ. Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Vom vedea pierind, murind și murind Neamul omenesc atât îngâmfat D-al lui ticălos lut de defăimat. A! ha! neam trufaș, te-am văzut pierind; Oasele-ți albind, spălate sclipind, Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri; Apa ne-ncetat tot le ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dracilor în preziua potopului

Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dracilor în preziua potopului Cântarea dracilor în preziua potopului de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiran fără de prinos Va cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi? Șiroiul căzând, valul alergând Lumea va-nghiți; și vântul turbat, Peste ocean zburând dezlănțat, Alți munți va nălța, unda volborând. Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind, Luciul lung întins va fi un mormânt, Mormânt de triumf, mormânt tot pământ. Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Vom vedea pierind, murind și murind Neamul omenesc atât îngâmfat D-al lui ticălos lut de defăimat. A! ha! neam trufaș, te-am văzut pierind; Oasele-ți albind, spălate sclipind, Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri; Apa ne-ncetat tot le ...

 

Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului

Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului Colindele Crăciunului de Alexei Mateevici Frumos mai serbează moldoveanul nostru sărbătorile sfântului Crăciun! Cu vreo două săptămâni înaintea sărbătorilor, prinde a se simte de-acuma în aer suflarea înveselitoare a sărbătorilor. Toți oamenii din sat prind a se găti pentru întâlnirea cuviincioasă și creștinească a Crăciunului. Bărbații, neavând în vreme de iarnă prea mult de lucru, mai umblă pe afară, se mai duc prin ocoluri și prin poieți de mai văd vitele, mai dreg acoperământul de șindilă sau de papură al casei. Femeile mai porăduiesc prin casă, o muruie, o dau cu var, trag brâie frumoase pe dinafară și pe dinlăuntru. Chiar bătrânii, care de obicei numai șed pe prispă la soare, îi ocărăsc pe cei tineri și povestesc fel de fel de întâmplări din viața lor bătrânească — și ei parcă mai răsar oleacă înaintea Crăciunului și caută să s-anine la vreun lucru, ca să nu zică tinerii că numai ei se gătesc de Crăciun creștinește, iar moșnegii nu fac nimic. Și în tot lucrul ce se face înaintea Crăciunului se simte o bucurie mare, că va da Dumnezeu și vor veni acuși sărbătorile sf. ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură asupra omului mort

Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură asupra omului mort Cuvânt de învățătură asupra omului mort de Antim Ivireanul Nu plângeț, că n-au murit, ci doarme. Așa au zis Fiiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pre fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu cătră înțelepțiia voastră, blagosloviților ascultători și cătră dumneata (curatele) și cătră cĂ©lialalte iubite rudenii, carii cu tânguiri și cu lacrămi vă întristați împreună, pentru această de bun neam și de cinstită cocoană carea s-au odihnit în Domnul. Nu plângeți, că n-au murit, ci doarme. Fericitul ei sfârșit iaste adormire, iar nu moarte. Drept acĂ©ia nu cĂ©re de la voi lacrămi, nu pohtĂ©ște suspinuri, nu priimĂ©ște întristăciune, nici plângere. VrĂ©dnici de plâns sunt limbile că n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii, că sunt despărțit din brațele bisericii; pentru căci aceștea adevărat mor, aceștea iau vĂ©cinica moarte, precum zice fericitul Pavel, la al șaselea cap, cătră romani: Că cel ce au murit păcatului, au murit odată. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinții, ce s-au hrănit în ...

 

Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim

Alexei Mateevici - Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim de Alexei Mateevici Glasuri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni... Iudeea slobozită Poate-și cânta izbăvirea? Roma [1] poate-i biruită Și venitu-i-a pieirea? Împăratul cel puternic, Așteptat cu nerăbdare Poate vine falnic, mare La norodul său nemernic? [2] Drumul dinspre Galileea Tună-n vuiete de glasuri, Parcă toată Iudeea A uitat a ei necazuri... Și mulțimea zgomotoasă Merge-n valuri de lumină, Așteptând pe căi pietroase Rămurele de măslină... Poarta mare din cetate S-a deschis de dimineață, Gloate vii și bucurate Iese-n mâine cu verdeață, Și-a lor veselă ,,osană"... Prin împrejurimi răsună... Calea cea galileeană Cu Împăratul le-mpreună... ,,Bucură-se Cel Ce vine Întru Dumnezeu la noi, Cel Ce lumea cu-a Lui mâine Slobozește de nevoi; Și-n blagosloviri trăiască Al Davidului Fecior, Ce-a venit să izbăvească, Ce-a venit Mântuitor!" * Glăsuiri de bucurie, Laude și rugăciuni, Din cântarea gurii vie Și a chimvalurilor struni, -- Ele oare ce înseamnă? ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUCURA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentru BUCURA.

BUCUREȘTEAN

BUCUREȘTEÁN , - Ă , bucureșteni , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Persoană născută și crescută în municipiul București . 2. Adj . , s . m . ( Locuitor ) din municipiul București . - București ( n . pr . ) + suf . -

 

BUCUREȘTEANCĂ

BUCUREȘTEÁNCĂ , bucureștence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul

 

ÎMBUCURA

... ÎMBUCURÁ , îmbúcur , vb . I . Tranz . și refl . ( Reg . ) A ( se ) bucura . - În + bucura

 

BUCURIE

... BUCURÍE , bucurii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire vie , de satisfacție sufletească . 2. ( Concr . ) Ceea ce bucură pe cineva . - Bucura

 

CÂND

... de ( a ) . . . , până ( a ) nu . . . Parada începuse când a sosit . d ) Deși ; în vreme ce . Când altul s - ar bucura , tu ești nepăsător . e ) Și ( deodată ) . Au ajuns , când , ce să vezi ? 2. ( Introduce o propoziție atributivă în legătură cu noțiuni de timp ) ( În ) care ...

 

ÎMBUCURĂTOR

ÎMBUCURĂTÓR , - OÁRE , îmbucurători , - oare , adj . Care bucură , care face bucurie . - Îmbucura + suf . -

 

ȘLAGĂR

ȘLÁGĂR , șlagăre , s . n . Melodie care se bucură la un moment dat de o mare popularitate ; cântec la

 

APRECIAT

APRECIÁT , - Ă , apreciați , - te , adj . Care se bucură de prețuire , de stimă ( pentru calitățile sale ) . [ Pr . : - ci - at ] - V.

 

APROPIAT

APROPIÁT , - Ă , apropiați , - te , adj . 1. Care se află aproape ( în spațiu sau în timp ) de ceva sau de cineva . 2. Fig . Care se bucură de încrederea sau de prietenia ( deosebită a ) cuiva . [ Pr . : - pi -

 

ARISTOCRAȚIE

ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...