Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DOJENI, DOJENIRE, ÎNFRUNTA, ÎNFRUNTARE, ȘMOTRI, ADMONESTA, CALCAVURĂ, CERTA, DĂSCĂLI, DĂSCĂLIE ... Mai multe din DEX...

DOJANĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DOJÁNĂ, dojeni, s.f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. - Din dojeni (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

 

Dojanălaudă

Sursa : antonime

 

DOJÁNĂ s. v. ceartă.

Sursa : sinonime

 

dojánă s. f., g.-d. art. dojénii; pl. dojéni

Sursa : ortografic

 

DOJÁNĂ dojéni f. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; reproș; bănuială; imputare; mustrare. /v. a dojeni

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DOJANĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru DOJANĂ.

Cincinat Pavelescu - Flori risipite

Cincinat Pavelescu - Flori risipite Flori risipite de Cincinat Pavelescu Dlui Ion Bianu Plin de focul tinereții A pornit-o călătorul, În seninul dimineții, Să-și găsească-n largul vieții Viitorul! Inima-i era curată, Fața fragedă și plină, Și spre zarea depărtată S-a-ndrumat cu ochi ce-noată În lumină! Mama-i dase, ca o zână, Un buchet de flori de vară, Și cu florile în mână S-a tot dus pe drumuri până Către seară! De-ntâlnea în cale fete Palide sau zâmbitoare, Iubitoare sau șirete, Le prindea la toate-n plete Câte-o floare. Îi spusese la plecare Biata-i mamă ce plângea: Drumu-i lung și viața-i mare, Din buchet la orișicare Să nu dea! Dar, pe drum, el dase sfatul Și dojana ei uitărei Și-mpărțea mereu băiatul Flori și flori pe sărutatul Fiecărei! Și, cum seara se lăsase, Răsărind văzu din ceața Ce-asfințitu-nsângerase, Pe iubita ce-o visase Toată viața! Și buchetul, călătorul, Scuturat când i-l aduse, În amurgul ce căzuse, Pricepu risipitorul Ce pierduse! 1904 Piatra-

 

Mihai Eminescu - De pe ochi ridici...

... pe ochi ridici... De pe ochi ridici... de Mihai Eminescu De pe ochi ridici închisă Languroasa, lungă geană, Rai de fericiri promise Și de tainică dojană. Și-ți pui degetul pe gură, Sfătuiești și ameninți Și îmi dai învățătură Să ne facem mai cuminți. Atunci brațul meu cuprinde Mlădiosul tău grumaz ...

 

Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni

Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni Sfătuiri către pămînteni de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție     Și pe voi, fii, vă rog foarte         De-acum nainte să fiți     Într-un cuvînt, pîn' la moarte,         Laolaltă și uniți.     Vă sfătuiesc părintește         Chipul, care să-l urmați     Trăiți toți moralicește         Ca nume bun să vă dați.     Cea d-acum împrejur stare         Sînguri voi o judecați,     Că fără nici o dreptate         Vă cunoașteți vinovați.     Nu ați grijit pentru mine         Nicidecum să mă cinstiți,     N-ați cunoscut al meu bine,         Nimene să mi-l măriți.     Să-nălțase-ntr-unii măria         Pîn' la punctul cel de sus,     Să lățise lăcomia         Umblînd cu capul tot pe sus.     Uitaseră p-a lor frate         Căruia era datori,     Și cinstea pe cît se poate         Pe străini lingușitori.     Vedeți acum la ce stare         Nemernicia m-au adus,     La cea rea dărăpănare         Pentru voi, ei m-au supus.     Fără nici o judecată         Voi cu ei v-ați însoțit,     Acum vedeți că dodată         Mai de tot m-au pustiit.     Nu mă socoteați de mumă         Să-mi fiți fii, și voi toți frați     Vă numeați fii drept o glumă         Iar nu drept adevărați.     Și-n fumul diplomatici         Au năvălit unii cu ...

 

Emil Gârleanu - Nadișanca

... dete mâna să i-o sărute și-i spuse: — Tu știai doar că o țineam așa, în amintirea lui Bălan! Iar când, după această dojană

 

Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț

Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeţ Ochiul lui Turculeț de Emil Gârleanu Prietenul mă dojeni: — Pentru ce stai de o bucată de vreme atât de posomorât? Nu mă simțeam tocmai bine; i-am răspuns: — Sunt cam bolnav. — Mofturi! Ți-a intrat în cap, ca la babe, că ești bolnav, și-o ții morțiș. Privește frumusețea dimprejurul tău și-o să vezi cum te însănătoșezi. Ești doar poet! Intram cu trăsura printre lanuri de rapiță; un vânt ușor legăna floarea galbenă, aurită în revărsarea celor dintâi raze ale soarelui. Pe margini, în zări, pădurile rămâneau în urmă, albăstrii, păreau că lunecă una după alta, pe fața cerului, ca niște nori. Câte un ciocârlan se ridica deodată, din fața calului, și zbura pe o parte, ciripind ascuțit. Priveliștea îmi întări puțin sufletul. — Ei, și ce ai? mă întrebă batjocoritor prietenul. — Mă cam doare capul. Prietenul ridică puțin sprâncenele, zâmbi în colțul buzelor și suspină prelung. — Ei, dragul meu, zise dânsul, ce păcat că nu se poate înlocui și capul, ca ochiul lui Gavrilă Turculeț! Îi cunoșteam de mult meșteșugul de povestitor. Întâmplarea cu ochiul lui Turculeț trebuie să aibă hazul ei, mi-am zis, ...

 

Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată

... el nu punea crezământ pe spusele fiicii sale și ale dădacei. El știa că astfel de întâmplare nu se mai auzise. După ce dojeni cu dojană împărătească pe dădacă, oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de făcu o corăbioară, puse pe fată într-însa, și lângă ea cinci pâini și ...

 

Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae

Antim Ivireanul - Învăţătura la sfântul părintele nostru Nicolae Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae de Antim Ivireanul Eu sunt păstoriul cel bun; păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi. Aducându-mi aminte de râvna cea mare și de dragostea cea multă ce are păstoriul cel bun cătră oile sale, foarte mă minunez și laud credința și dragostea inimii sale ce are spre paza lor, precum vedem că era fericitul acela și credinciosul rob al lui Dumnezeu, Moisi, carele au fost păstoriu norodului israiltenesc. Că văzând urgiia lui Dumnezeu că era foarte mare și groaznică asupra jidovilor, atâta cât li să cuveniia și pierzare, iar n-au vrut pentru dragostea oilor să fugă să se mântuiască el singur, ci, mai vârtos, după cum zice la 22 de capete la Eșire, au stătut împotriva lui Dumnezeu și cu mânie au început a-i zice: Rogu-mă, Doamne, greșit-au norodul acesta greșală mare și ș-au făcut lor dumnezei de aur; și acum, de vrei să lași păcatul lor, lasă-l, iar de nu, stinge-mă și pre mine din cartea < în > carĂ© m-ai scris. Auzit-aț râvna și dragostea cea mare a acelui păstor? ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII Către cneazul Nikita Iurievici Trubețkoi Când văd pre unul care ceaslovul nu mai lasă, Biserica păzește, se-nchină, ține postul, Nu doarme cu nevasta, și duce lumânări, Dar ia chiar și cămașa de pe un biet sărac, De-i zic: ascultă frate, te rătăcești cu mintea, Mergând pe astă cale în rai nu poți să intri; Iar dacă ai dorință ca să te mântuiești, Dă înapoi aceea ce ai luat nedrept. Atunce l-a mea râvnă el mânios răspunde: Nu-i treaba ta, băiete, să dai bătrâne sfaturi! Și bine zice omul; eu încă n-am ajuns A iernii înturnare să văd de treizeci ori, Și nici un păr din capu-mi nu și-a schimbat colorul, Cum dar în așa vârstă să-ndrept eu barbe albe Și căzături cinstite ce poartă ochelari? Pre cei ce n-au în gură mai mult decât trei dinți, Țiu minte ciuma Moscvei, și spun ca de deunăzi, Campania și lupta la Cighirin [1] urmată? Aș răguși zadarnic vrând să le dovedesc Că mintea-n om nu crește cu lunile și ani, Cu toate că cercarea pre minte sprijinește, Și ce ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domniţa Voichiţa Domnița Voichița de Bogdan Petriceicu Hasdeu Partea întâia "Atunci voios și aprig ea războiul în fruntea oștii sale a trecut." Pușkin: Poltava Cu adormitele lui valuri se mișcă Sociul între maluri Și pe deasupra lui ușor, abia se simte-o dulce boare de vânt, ce-n drum spre-o altă zare pe mai departe pleacă-n zbor. Ici-colo, salcia pletoasă, pe maluri, tânăra-i tulpină spre fața râului și-o-nclină Vorbind cu unda somnoroasă. Și Sociu-n matca lui bătrână c-un murmur șoapta i-o îngână. Prin pânza apei străvezie arar un peștișor tresare Și iar în adâncimi dispare ca o săgeată argintie; sau câte-un pui de rândunică muindu-și vârful de aripă zglobiu coboară pentr-o clipă Și iar spre ceruri se ridică. Iar alteori, pe înserate o luntre lunecă ușor cu două umbre-mbrățișate În legănarea unui dor: pescarul tânăr, în neștire ca-n vis, cu draga lui plutind.... Atunci din ceruri, de uimire cu-ascunsă patimă și jind, privind umana fericire mai vii și stelele se-aprind. Dar, iată, zăngănit de arme dă toată liniștea s-o sfarme Și-un țipăt crunt: „război, război†...

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale) Amintiri literare: Ion Luca Caragiale de Cincinat Pavelescu Maestrul Iancu Caragiale a fost figura cea mai proeminentă a literaturii noastre dinainte de război. Azi cărțile lui sunt în toate mâinile și reputația marelui umorist, dramaturg și neîndurat tălmăcilor al numeroaselor noastre imperfecții fizice și sociale, a intrat de mult în conștiința publică. Dar dacă cititorii răspândiți în toate colțurile României mari pot să-i admire perfecția matematică a stilului, verva scânteietoare și finețea observației de o ironie uneori amară, sunt foarte puțini aceia care l-au cunoscut personal și au putut să-i prețuiască mobilitatea fizionomiei, dominată de vioiciunea unor ochi sclipitori de duh, și acel zâmbet neuitat ce-i îndulcea uneori amărăciunea sarcastică a gândirii. Încă de la debuturile sale, Caragiale, scriitorul, a fost depășit de imensitatea personalității sale individuale. S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3

Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la Dumineca Florilor 3 Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor de Antim Ivireanul Ziceț fĂ©tii Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând și mântuind, ne povestește Mathei evanghelistul, în Evangheliia de astăz. La acest preacinstit și sfânt praznic de astăz aflu doao lucruri împotrivitoare, carele amândoao deodată, întru acestaș ceas, îmi pricinuesc și veselie și întristare. Văz, de-o parte, pre mântuitoriul lumii că întră, biruitoriu, în Ierusalim, însoțit cu de tot fĂ©liul de rânduială și de vârstă omenească, dintru carii, unii, mergea înainte și alții urma. Alții tăia ramuri din copaci și alții așternea hainele lor pre pământ. Alții îl lăuda și alții îi cuvânta măriri: Osanna, fiiul lui David. Și de bucurie tot sufletul mi să veselĂ©ște. De altă parte iară văz pre acestaș mântuitoriu Hristos că apropiindu-să de Ierusalim, varsă lacrămi amară pentru dânsa, din ochii lui cei dumnezeești. Și văzând cetatea (zice evanghelistul) au plâns pentru dânsa. Și, de multă întristăciune, mi să amăraște inima și stau de mă mir cum poate aici de să unește lumina cu întunĂ©ricul, liniștea cu furtuna, săltările cu suspinul, bucuriia cu întristarea, cântările cu lacrămile? Cum așa amăraște, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOJANĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru DOJANĂ.

DOJENI

DOJENÍ , dojenesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( recipr . ) A ( - și ) face observații moralizatoare ; a ( se ) mustra , a ( se )

 

DOJENIRE

DOJENÍRE , dojeniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) dojeni și rezultatul ei ; mustrare . - V.

 

ÎNFRUNTA

ÎNFRUNTÁ , înfrúnt , vb . I . Tranz . 1. A mustra , a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții ; a certa , a ocărî . 2. A ține piept , a da piept , a rezista cu curaj ( în fața unei

 

ÎNFRUNTARE

... ÎNFRUNTÁRE , înfruntări , s . f . Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei . 1. Mustrare , dojană

 

ȘMOTRI

ȘMOTRÍ , șmotresc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A mustra , a dojeni ; a

 

ADMONESTA

ADMONESTÁ , admonestez , vb . I . A mustra cu severitate ( în calitate oficială ) ; a dojeni aspru ( pe un

 

CALCAVURĂ

... CALCAVÚRĂ , calcavuri , s . f . ( Glumeț ) Bătaie ; palmă ; p . ext . dojană

 

CERTA

CERTÁ , cert , vb . I . 1. Refl . recipr . A se lua la ceartă cu cineva , a discuta cu glas ridicat , cu aprindere ; a se gâlcevi , a se ciorovăi , a se ciondăni . 2. Tranz . A mustra , a dojeni . 3. Tranz . ( Înv . ) A

 

DĂSCĂLI

DĂSCĂLÍ , dăscălesc , vb . IV . 1. Tranz . A învăța , a povățui , a sfătui ; p . ext . a mustra , a dojeni , 2. Tranz . A bate capul ( cuiva ) ; a cicăli . 3. Intranz . ( Rar ) A exercita profesiunea de dascăl , a funcționa ca

 

DĂSCĂLIE

... DĂSCĂLÍE , dăscălii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Profesiunea de dascăl . 2. Povață ; p . ext . dojană

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...