|
|
||
|
Vezi și forma bază: MOLFĂI Vezi și:MOLFĂIALĂ, MOLFĂIRE, MOLFĂITURĂ, FOLFĂI, MORFOLI, MOZOLI ... Mai multe din DEX...MOLFĂIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MOLFĂÍT s.n. Acțiunea de a molfăi și rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [Pr.: -fă-it] - V. molfăi.Sursa : DEX '98 MOLFĂÍT s. v. clefăit.Sursa : sinonime molfăít s. n.Sursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MOLFĂITRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru MOLFĂIT. Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost Povestea lui Ionică cel prost de Ion Creangă Amu cică era odată într-un sat un băetan, care n-avea nici tată, nici mamă și nici o rudă; așa era de strein, de parcă era căzut din ceriu. Și fiindcă băetanul acela era supus, răbdător și tăcut - și bărbații și femeile din acel sat se luaseră a-i zice "Ionică cel prost, Ionică cel prost" și așa îi rămăsese acum numele. Dar știți că este o vorbă ca: "dracul în curu' prostului zace.â€� În satul acela erau o mulțime de feciori de gospodari, care de care mai chiaburi și mai țanțoși - tot de cei care umblă cu chebea între umere și poartă căciula pusă de-a cățeaua. Și Ionică cel prost n-avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că "tot bine este". ... Ion Creangă - Amintiri din copilărie Ion Creangă - Amintiri din copilărie Amintiri din Copilărie de Ion Creangă 1880 - 1881 Dedicație d-șoarei L.M. Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOLFĂITRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru MOLFĂIT. ... MOLFĂIÁLĂ , molfăieli , s . f . Molfăit . [ Pr . : - fă - ia - ] - Molfăi ... MOLFĂÍRE , molfăiri , s . f . Molfăit . [ Pr . : - fă - i - ] - V. molfăi ... MOLFĂITÚRĂ , molfăituri , s . f . Molfăit . [ Pr . : - fă - i - ] - Molfăi ... folfăiesc , vb . IV . Intranz . ( Pop ) A vorbi sau a mesteca greu ( cum fac bătrânii care nu au dinți ) ; a molfăi ... MORFOLÍ , morfolesc , vb . IV . Tranz . 1. A mesteca un aliment cu gingiile , în lipsa dinților ; a molfăi ; p . ext . a mânca încet , cu greutate , fără poftă , a mesteca alene ; a morfologi . 2. P . anal . A ... ... Tranz . A frământa ceva în gură cu saliva , fără a mușca sau a sfărâma cu dinții ; a molfăi |
||