Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: PICURA

  Vezi și:PICURA, PICURARE, ȚÂR, LĂCRIMOS, PICUI, PICURAR, PIPETĂ, STRECURA ... Mai multe din DEX...

PICURAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PICURÁT^1 s.n. Faptul de a picura. - V. picura.

Sursa : DEX '98

 

PICURÁT^2, -Ă, picurați, -te, adj. (Rar) Acoperit cu picături. - V. picura.

Sursa : DEX '98

 

picurát s. n.

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PICURAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentru PICURAT.

Duiliu Zamfirescu - Preludiu

Duiliu Zamfirescu - Preludiu Preludiu de Duiliu Zamfirescu În fund de peșteri, picură de veacuri Tăcute lacrămi, ce mereu se mână Spre albele misterioase lacuri, Și din adâncul lor răsar fântână. Fântâna rece gâlgâie din stâncă Și răspândește unde de răcoare: Pădurei verzi dă vocea ei adâncă, Câmpiei triste sălcii plângătoare. Așa în suflet picură cu-ncetul Viața, ceasuri de melancolie: Fântână clară, murmură poetul O, de demult uitată poezie.

 

Ion Luca Caragiale - Moartă!...

Ion Luca Caragiale - Moartă!... Moartă!... de Ion Luca Caragiale Baladă Danga-langa, sună clopot... O îngroapă pe-o regină Dintr-o nobilă tulpină... Cine vine iute-n tropot? Danga-langa, sună clopot. La sicriuel se așează: “O! mai zi-mi o vorbă numa! Ah viața e ca spuma Ce o clip-abia durează...â€� La sicriuel se așează. Ea...stă, mută, nemișcată... El... oplânge scrâșnitor... E pierdut nebunu-amor! Ochii ei la el nu cată... Eastă mută nemișcată. În castelul cel cernit, Plâng și zidurile mute, Se bocesc pietre tăcute... E un plânset nesfârșit În castelul cel cernit. Picură din ceară picuri... Plâng și jalnicele torțe, Ele istovit de forțe... Zile! nopți! timp! ce nimicuri! Picură din ceară picuri! “O! te-ndură, Doamne sfinte! ... Poate-n lume să trăiască Un viermuș clocit în iască. Și ea nu?... crude părinte! O! te-ndură, Doamne sfinte!â€� Un episcop psalmodie Lângă capul junei fete Adornat în blonde plete... Ah! ce crudă parodie! Un episcop psalmodie... “Ah! te blestem, provedință! Doamne! crud îngrozitor!... Mi-ai răpit al meu amor... Mi-ai distrus a mea credință: Ah! te blestem, provedință! Stinsă-i scumpa ei viață Și nimic n- ...

 

Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate

Paul Zarifopol - Artă şi virtuozitate Artă și virtuozitate de Paul Zarifopol Note elementare Între răzoare de spanac, / Varză roșie și ardei... / Ascult un cântec de pitpalac, / Văd focul sub căldare la bordei. / Văd și șanțurile în lung și lat / În care argintul apei seacă, / Tot cerul e un argint viu picurat. / Luna stă între cer și o creacă, / Un fluier se îngână cu pitpalacul / Și un greier se întrece într una. / Ce e mai frumos e spanacul / Și pe urmă luna. Se vede ușor: în aceste strofe sunt o sumă de idei nepermise. Zarzavaturile și, mai întâi, tocmai spanacul; apoi varză roșie, în sfârșit, ardei. În versuri, toate astea. Însă cântecul de pitpalac ce se îngână cu fluierul, pe-nserate, în peisaj potrivit, e fără nici o îndoială poetic. Asemenea argintul apei, cerul argint viu picurat. Și luna neapărat. Dar: Ce e mai frumos, e spanacul și pe urmă luna asta ce e? Răspunde știința literaturii: aceasta e intervenție ironică, farsă, atitudine antilirică. Vezi bine. Totuși, e permis a bănui că intenția ironică, atitudinea antilirică, farsa nu sunt, prin voia lui Dumnezeu, cusururi absolute și veșnice; nici măcar în versuri. Să fie morala versurilor mai definitivă decât ...

 

Ștefan Octavian Iosif - April (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - April (Iosif) April de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Streșinele se dezgheață, Picură mărgăritare... Ce de lume ! Ce de viață ! Și ce larma-asurzitoare ! A întinerit natura ; Negustorii zdrențuroși Țipă cît îi ține gura : — Hai la ghiocei frumoși ! În mansardă locuiește Un artist. Băiat sărac, De un ceas se chinuiește Ca să vîre ață-n ac. Și cîrpindu-și, biet, cum știe Pantalonii vechi de dril, Fluieră de bucurie... Bine ai venit,

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântec (Iosif, 1)

Ştefan Octavian Iosif - Cântec (Iosif, 1) Cîntec de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Noapte, — noapte, iar mă lași       Singur pe cărări pustii, Părăsit aceleiași       Palide melancolii... Stelele se stîng acum       Roua picură pe flori : Spune-mi, încotro să-ndrum       Pașii mei

 

Ștefan Octavian Iosif - Către lună

Ştefan Octavian Iosif - Către lună Către lună de Ștefan Octavian Iosif Lună, tu, care te duci peste zi, O, ce se-ntâmplă cu tine? Spune, crăiasă a nopților și Candelă a nopților line! Torță de-argint ce spânzură-n cer Tristă, și palidă liră. Taină a nopții, vrajă, mister, Cântec în somn ce suspină! Tu, ce ningi floare de-argint pe alei Și argintoase prin ramuri, Faci ca să picure ploi pe scântei, Pui poleială pe geamuri. Tu, ce-n frumoasele nopți de florar Și-n drăgăstoasa lui lună, Când își recapătă versul ei clar Privighetoarea nebună, Tu, care spânzuri o candelă sus, Albă în noaptea cea sumbră, Și luminezi pe divinul Isus, Chipu-i ce luce din umbră, Tu, ce pe vârfuri de brazi îți strecori Horbota, albă podoabă, Duci în genune albastrele flori Care pălesc prea degrabă. Tu, care rătăcitoare năluci Faci să umble-n portaluri, Negre fantome aduci la răscruci, Farmec urzești peste valuri. Tu, care tremuri pe ape ușor Horbotă albastră și fină, Faci un palat strălucit dintr-un nor Și îl inunzi în lumină. Tu, întristatul, tăcutul străjer, Crai trist de veghe, când ție Stelele-ți spun povești ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Dorm visurile tale...

... și trist bard [1] al durerii ! Cînd s-or preface-n ternă acei ce te uitară, Vei tresări din groapă, chemat la viață nouă : Va picura

 

Alexandru Macedonski - Rondelul pagodei

Alexandru Macedonski - Rondelul pagodei Rondelul pagodei de Alexandru Macedonski De mari fluturi sărutată, Pe-o movilă — artificială, E pagoda argintată De zâmbirea matinală. Umbra pomilor, mișcată, O dezbracă, virginală, De mari fluturi sărutată Pe-o movilă — artificială. Picurând, diamantată, Porțelanul roz i-l spală Roua tainic deșirată Pe fațada sculpturală, -- De mari fluturi

 

Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F

Alexandru Vlahuţă - Ce te uiţi cu ochii galeşi%3F Ce te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru- ...

 

Alexandru Vlahuță - Mamei

Alexandru Vlahuţă - Mamei Mamei de Alexandru Vlahuță Din vremile apuse ș-atât de fericite, Aducerile-aminte adesea mă-mpresoară. Ce de viață-n urmă!... Ca un potop mă-nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș-atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfinte! Și ca din cărți, trecutul fantastic mi s-așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderei eterne!... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfinte! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă-n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! O lene grea se lasă din cerul cald de vară. De soare-i plină casa. Tu-ncet, pășind pe scânduri, Lași storurile groase și dai muștele-afară. Apoi, prostii de-a mele asculți și cazi pe gânduri. O lene grea se lasă din cerul cald de vară. Curg valuri mari de umbră și se-mpânzesc pe vale. Din șes, privim spre codru, cum soarele se-neacă. În mirosul de iarbă, tăcuți pășim agale, Și bolta răcorită mai jos parcă s-apleacă, Curg ...

 

Alexandru Vlahuță - Noapte de iarnă (Vlahuță)

Alexandru Vlahuţă - Noapte de iarnă (Vlahuţă) Noapte de iarnă de Alexandru Vlahuță Publicată în Flacăra , an I, nr. 16, 4 februarie 1912 Vîntul șuieră în noapte, vaiete bocesc prin ramuri, Întețit omătu-n spulber bate zuruind în geamuri; Vălmășag de glasuri strigă prin văzduh. Eu, la căldură, Povestesc singurătății — luînd vorbelor măsură — Cît de mici și cît de albe-s mîinile iubitei mele, Și ce dulce mi-e robia cînd mă-nlănțuie cu ele. Și cum stau așa-n migala rimelor viclene, iată Că în liniștea odăii simt, ca o suflare-nceată, Lunecarea unei umbre... Un moșneag îmi stă-nainte; Zgriburit de frig spre mine tinde mîinile lui sfinte, Ca desprinse de pe cruce — mîini de trudă și-ndurare, Mîini ce poartă semnul jertfei și-al durerii seculare — Și-nțeleg, fără să-mi spuie, cine-i, și de ce-a venit... Ca un vinovat, privirea în pămînt mi-o plec smerit, Și-n tăcere-ascult cum ninsul picură topit în păru-i... Veche temniț-a minciunii, sub ce adevăr te nărui ! Tot e nou. Pe-o lume nouă mîndru soarele răsare. Preot săvîrșind o taină în altar moșneagul pare; Iară mîinile ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PICURAT

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru PICURAT.

PICURA

PICURÁ , pícur , vb . I . 1. Intranz . și tranz . A cădea sau a face , a lăsa să cadă în picături . 2. Intranz . Fig . A răsuna , a vibra ( încet ) ; a picui . 3. Intranz . ( Înv . și reg . ; de obicei cu determinările " de somn " , " din picioare " ) A moțăi , a

 

PICURARE

... PICURÁRE , picurări , s . f . Acțiunea de a picura . - V. picura

 

ȚÂR

ȚÂR ^2 , țâri , s . m . 1. Scrumbie mică de mare , care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată . 2. Fig . Om foarte slab . ȚÂR ^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier și de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva . [ Var . : țârc interj . ] -

 

LĂCRIMOS

LĂCRIMÓS , - OÁSĂ , lăcrimoși , - oase , adj . ( Pop . ) 1. Plin de lacrimi , din care picură lacrimi ; înlăcrimat . 2. Care plânge ușor . 3. Fig . Care provoacă lacrimi ; jalnic , impresionant , de plâns . [ Var . : lăcrămós , - oásă

 

PICUI

... PICUÍ , picuiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A picura

 

PICURAR

... PICURÁR , picurare , s . n . ( Constr . ) Lăcrimar la acoperiș . - Picura

 

PIPETĂ

... PIPÉTĂ , pipete , s . f . Tub mic de sticlă ( gradat ) , prevăzut cu o pară de cauciuc , folosit pentru a picura

 

STRECURA

... a - l face omogen . 2. Refl . ( Despre lichide ) A curge ( câte puțin ) printr - o crăpătură , printr - un loc îngust ; a picura , a se prelinge . 3. Refl . și tranz . A pătrunde sau a face să pătrundă printr - un desiș , printr - un ...