Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: SCUTURA

  Vezi și:SCUTURA, SCUTURARE, SCUTURĂTOARE, SCUTURĂTURĂ, CRUCNĂ, FLUTURA, HÂȚÂNA, HĂDĂRAG, HURDUCĂI, HURDUCA ... Mai multe din DEX...

SCUTURAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SCUTURÁT^1 s.n. Scuturare. - V. scutura.

Sursa : DEX '98

 

SCUTURÁT^2, -Ă, scuturați, -te, adj. 1. Curățat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. - V. scutura.

Sursa : DEX '98

 

SCUTURÁT s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat.

Sursa : sinonime

 

SCUTURÁT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducă-tură. 3. v. dereticare.

Sursa : sinonime

 

SCUTURÁT adv. v. ritmat, sacadat, săltat, săltăreț, săltător.

Sursa : sinonime

 

SCUTURÁT adj. v. curățel, îngrijit, spălat, spălățel.

Sursa : sinonime

 

SCUTURÁT adj. dereticat. (O casă \~.)

Sursa : sinonime

 

scuturát s. n.

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SCUTURAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 335 pentru SCUTURAT.

Dimitrie Bolintineanu - În țări străine și-au scuturat

Dimitrie Bolintineanu - În ţări străine şi-au scuturat În țări străine și-au scuturat de Dimitrie Bolintineanu În țări străine și-au scuturat Anii mei tineri florile june; Ochii cu lacrimi d-amărăciune Zilele toate le-au salutat! În darn speranța viselor line Mi-arată cupa cu dezmierdări, Aceste roze de desfătări Pălesc în umbra țării străine. Sufletu-mi cade zdrobit de dor, Și-a rănii plantă vindecătoare Nu se va naște l-al vieții soare Nici chiar în noaptea din viitor. Viermele rupt-a la rădăcină Floarea ce cade către pământ, Și s-o renască pe-al ei mormânt Nu mai e-n viață nici o

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi Două lacrîmi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Toată noaptea auzii Oltul. Ce mînie de apă ! Și toată noaptea am visat... o jale dăpărtată... un popor revoltat... Cine mă ținea legat? Nu puteam să mă mișc. Să nu fii liber cînd alții se bat... Grele sînt lanțurile... Oh ! libertate, nimic nu e mai scump ca tine ! A doua zi sării în picioare. Lanțurile căzură răsunînd sinistru. Eram liber ! Ce fericit e omul liber... A, nu, mă dășteptasem... Oltul vuia, vecinic în mînie. Trebuia să-l văz, prea semăna cu un popor revoltat. Ce măreață jale în imensitatea tăcută ! Plecai. Șoseaua se încovoaie, între Olt și dealurile cari se ridică unele peste altele, pînă se perd în înălțimi fumurii și albastre. Aerul e limpede, tremurător și viu; roua se întinde, ca un rizil presărat de diamante, pe dasupra pajeștilor. Cicorile, ca niște ochi mari și albaștri, veghează în valurile de fîneață nemărginită. Oltul se înfurie izbindu-se de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna

Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna Zina-Doamna de Dimitrie Bolintineanu Zina-doamna se coboară Pe-ale serii dese scări, Scuturând din aripioară Ale lunii sărutări. Printre valuri fugătoare De lumină ce treceau Și sub albele-i picioare Crini de aur se spărgeau. Pe cosițele-i râzânde Mii de raze s-aninau Și în aurele blânde Grațios se legănau. Mii de păsări poleite Cântă-n arbori înfloriți, Unii-n roade aurite, Alții încă-abia-nverziți. Iar pe unde ea se duce, Unde pașii-i rătăcesc, Păsările cânt mai dulce, Florile îmbobocesc. Alba, juna zinuliță Șade sub un plop de-argint Și ascultă în cosiță Vântul nopții murmuind. Dar mai colo-n depărtare Auziți un dulce cânt, Răsunând cu desfătare Printre pomi și printre vânt? — ,,Stele dulci și drăgulițe! Unde este zina mea, Ce vă poartă în cosițe Și vă are tot cu ea? Spuneți mie, viorele Care-n ochii-i străluciți! Spuneți, mărgăritărele Ce sub buze-i înfloriți! Cosicioara-i strălucește Ca-arcul ploaiei printre nor Și pe față-i pârguiește Floricica de bujor. Este mândră și ușoară Ca un flutur aeros Scuturând din aripioară Roua plaiului voios. Spuneți mie, florioare! Ați văzut un păstorel Ce-are-n plete flori ...

 

Mihai Eminescu - Sarmis

Mihai Eminescu - Sarmis Sarmis de Mihai Eminescu Mijește orizonul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Iși limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă ­ Se pare cum că noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsaie Și pân- la mal durează o cale de văpaie. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește. Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două ...

 

Mihai Eminescu - Ursitorile

... Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, Iar când vântul va sufla, Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a izvoarelor sunare, Pe de-a pururi călătoare, La glas ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunicul Bunicul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? - În țara cocorilor. - În ...

 

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Calvarul florilor de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 5—6, iunie-iulie 1910, p. 334—336. Cine a trăit mult timp în preajma grădinilor și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Clejanii

Dimitrie Bolintineanu - Clejanii Clejanii de Dimitrie Bolintineanu Cinci columni de flăcări coperite-n fum, Din cinci părți de lume peste țări detun. Turcii și tătarii cad amar pe țară Ca turbate râuri după ploi de vară. Sunetele d-arme, tropote de cai, Uruiri de care trec în jos pe plai. Strigăte de fală, plângeri de durere, De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere, Peste fața țării repede cobor, Dintr-un munte într-altul leșină și mor. Unde calcă turcii tot s-atristă foarte, Totul ia culoarea de mormânt, de moarte. Pe bărbați înțeapă... Junele fecioare Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare. Mumele cu corpul coper pruncii lor Și-n această luptă cu durere mor. Radu cheamă capii ș-astfel le vorbește — ,,Mehmet-bei c-oștire țara ne robește, Dar cât al meu sânge nu va putrezi, Fruntea-mi în sclavie nu voi umili. Lanțu-ncinge corpul când inima cade, Când nu mai roșește ca să se degrade! Cel ce poartă jugul e de lanțuri demn Al oricărei crime lanțul e un semn. Dar a noastră țară pe viitorime N-are să roșească d-a noastră rușine. ...

 

Duiliu Zamfirescu - Fluture

Duiliu Zamfirescu - Fluture Fluture de Duiliu Zamfirescu Fluture, fluture, fluture, Aripa vîntul ți-o scuture, Craiule tînăr al florilor, Crainic al zorilor. Dau pentru clipa-ți ușarnică Toată viața mea harnică; Dau pentru leagănul vîntului Tronul pămîntului. Du-mă prin lunci, unde soarele Bînd dimineața izvoarele Merge nuntaș, iar tu ginere Florilor tinere. Doi spînzurați ce prin fetele, Unul furîndu-le betele, Altul, mai sprințar,vederile, Dorul și vrerile. Mușcă-te-ar dragostea, fluture. Friguri de dor să te scuture: Plînge-te-ar roua cu zorile; Rîde-te-ar florile. (

 

George Coșbuc - Din adâncimi

George Coşbuc - Din adâncimi Din adâncimi de George Coșbuc Din adâncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea; Și triști, nemișcători de-a pururi Aprinșii sori priveau la ea. De la-nceput, de când e lumea, Izbită ea prin spațiuri reci Să duce-ntr-una, să tot duce Și să va duce-n- veci de veci. Să scuturau, gemând prin noapte, Din visuri deșteptații sori Ca să-și mai scuture urâtul, S-alunge-ai frigului fiori. Și să uitau cu jale-n drumul Pierdutului drumeț acum— O, de-ar putea și ei vreodată S-alerge-n veci pe-același drum. Căci ei de la-nceputul lumii Stau solitari în gol așa, Și-n lungul cel de veci al vremii Ei tot pe-același loc vor sta. Dar nu știau că steaua-n treacăt Își plânge-amarul ei noroc, Că, de-obosită, pizmuiește Pe cei ce stau etern în

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCUTURAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru SCUTURAT.

SCUTURA

SCUTURÁ , scútur , vb . I . I. 1. Tranz . A clătina , A agita sau ( mai rar ) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe ( sau din ) el . 2. Tranz . Fig . A arunca , a lepăda , a îndepărta ceva . 3. Refl . și tranz . A rămâne sau a face să rămână fără frunze , petale , rod ; a cădea sau a face să cadă , a ( se ) împrăștia . II. 1. Tranz . și intranz . A mișca cu putere încoace și încolo , a zgâlțâi , a hâțâna , a zdruncina ; a agita . 2. Tranz . Fig . ( Fam . ) A critica sau a certa

 

SCUTURARE

... SCUTURÁRE , scuturări , s . f . Acțiunea de a ( se ) scutura și rezultatul ei ; scuturat ^1 . - V. scutura

 

SCUTURĂTOARE

... SCUTURĂTOÁRE , scuturători , s . f . Măturică de pene cu care se scutură praful . - Scutura

 

SCUTURĂTURĂ

... SCUTURĂTÚRĂ , scuturături , s . f . Faptul de a ( se ) scutura . 1. Mișcare bruscă și repetată ; clătinare , zgâlțâire , zdruncinare . 2. Dereticare , curățenie . 3. Scuturatul pomilor ( ca să cadă fructele ) . - Scutura

 

CRUCNĂ

CRÚCNĂ , crucne , s . f . Bară de oțel , cu mâner în formă de ochi , cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului . - După germ . Kr�

 

FLUTURA

... se legăna în vânt ; a fâlfâi . 3. Intranz . ( Reg . ; cu determinările " din cap " sau " din coarne " ) A mișca , a scutura , a da din cap sau ( despre vite ) din coarne . 4. Tranz . A mișca un obiect încoace și încolo , a agita ...

 

HÂȚÂNA

... HÂȚÂNÁ , h ? țân , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) scutura

 

HĂDĂRAG

HĂDĂRÁG , hădăragi , s . m . ( Reg . ) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele . 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară , care scutură teica , lăsând să cadă boabele din coșul morii ; hădărău . 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod . 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița . [ Var . : hadarág s .

 

HURDUCĂI

... HURDUCĂÍ , hurdúcăi , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . și refl . A ( se ) clătina , a ( se ) scutura

 

HURDUCA

... vb . I . 1. Tranz . și refl . A se mișca încoace și încolo cu putere , a ( se ) clătina , a ( se ) scutura , a ( se ) zgâlțâi , a ( se ) zdruncina . 2. Intranz . ( Reg . ) A face zgomot mare ; a hurui . [ Var . : urducá ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...