Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:STÂNCOS, RUPESTRU, STÂNCĂRIE, ȚANC, ACTINIE, BÂRCOACE, BORȘIȘOR, BURETE, CANARA, CLOȚAN ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului STÂNCĂ: STANCĂ, STANCA.

 

STÂNCĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STÂNCĂ, stânci, s.f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. - Et. nec.

Sursa : DEX '98

 

STÂNCĂ s. (pop.) stană, (reg.) canara, (Transilv.) cârșie, (prin Olt. și Ban.) janț. (O \~ uriașă de bazalt.)

Sursa : sinonime

 

STÂNCĂ s. v. piatră, rocă.

Sursa : sinonime

 

stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci

Sursa : ortografic

 

STÂN// \~ci f. Bloc mare de piatră în munți, cu pereți abrupți și cu vârfuri colțuroase. \~ de granit. \~ submarină. [G.-D. stâncii] /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru STÂNCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 315 pentru STÂNCĂ.

Alecu Russo - Stânca Corbului

... Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul nostru — acea pădure neagră ce se întinde ... știu cum se întâmplă, căci în noaptea aceea somnul nostru, legănat de vuietul valurilor Bistriței, fu totodată și frământat de visuri neplăcute. Pare că o stâncă

 

Alexandru Macedonski - Bătrâna stâncă

... Alexandru Macedonski - Bătrâna stâncă Bătrâna stâncă de Alexandru Macedonski Bătrâna stâncă uriașă e neclintită de pe loc O sapă apele să scape de ea, și-n veci o pizmuiește Țăranul prost, zicând c-ar face ogor ... ea sfarmă viforul tăios, Și ocrotită valea-ntreagă dă roade spornice voios, Pe când chiar apa care-o sapă din sânul ei se limpezește. Bătrâna stâncă e zadarnic de ani luată la mijloc... În umbra ei pasc încă mieii ș-ajung vlăstarii brazi puternici, Și fie-n mare sau mic număr ...

 

Gheorghe Asachi - Stânca care fată

Gheorghe Asachi - Stânca care fată Stânca care fată de Gheorghe Asachi Stânca odată, Îngreunată, Gemea și se văieta, Încât din giur s-aduna De mami și de moașe cete, Crezând că ea va să fete Un târg ca Iașii măcar. Vuiet, sunet în zădar, Căci stânca când au născut Un spân șoaric s-au văzut! Astă fabulă s-apleacă Cătr-acii ce vor să facă Lucru mare pre pământ, Ș-apoi iesă numai...

 

Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă

Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă Pintre stânci de piatră seacă de Mihai Eminescu Pintre stânci de piatră seacă, Auzi plâns de cucuvai, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se îneacă Chipul lunii cel bălai. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, zboară, Buza-i tremură spumând, Ochii-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daÄ�na cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu ­ Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul rău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce, Bagi de seamă c-ai

 

Mihai Eminescu - Ondina

... curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o stâncă,    Sunt o cruce pe-un mormânt.    Care-i scopul vieții mele,    Întreb sufletu-mpietrit?    Ochiu-i stins, buzele mele    De dureri a-nvinețit ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o stâncă,    Sunt o cruce pe-un mormânt.    Care-i scopul vieții mele,    Întreb sufletu-mpietrit?    Ochiu-i stins, buzele mele    De dureri a-nvinețit ...

 

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2

Mihai Eminescu - Ec%C3%B2 EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe        Și stâncile rar        Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună        În lună. Diamant e în aer, în codri ­ miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie        Și văile sunt        În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier        Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare;        Trec albe ca-n vânt        Dulci ...

 

Mihai Eminescu - Eco

Mihai Eminescu - Eco EcĂ² de Mihai Eminescu Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. În umede lanuri de-albastru ceresc, Merg norii cu hainele crețe        Și stâncile rar        Ca stâlpii răsar, Negriți și-ndoiți de furtună        În lună. Diamant e în aer, în codri ­ miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scurt argintos Și stele păzesc în tărie        Și văile sunt        În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier        Din fluier. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare;        Trec albe ca-n vânt        Dulci neguri de- ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna

... urmă, puțini fug cu sine. Multe zile râul sânge-a revărsat Și-ale lor cadavre le-au împrăștiat. Multe nopți vulturul ce pe stâncă plânge, S-a hrănit cu carne, s-a-mbătat de sânge! Până-n timpii noștri, coifuri ostășești, Paloșe și pinteni, prin ...

 

Alexandru Macedonski - Lewki

... aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un ... lui, fără speranță, a rămas din an în an, Iar surorile, zadarnic, brațe albe-ntind spre dânsa. V Sub troiane de ninsoare zace stâncă, zace val... E-nflorirea fără seamăn de zăpadă selenară, Ce prin aer se propagă ca un vis de primăvară, Ce-ar zâmbi din flori de ... vecinic, farmec n-are, — voce n-are, Și sub stele sau sub soare trec ca morții de-nghețați. Rară gemă, — blondă Lewki, — stâncă unde, niciodată, Nu s-a pus cămin statornic, ci cămin întâmplător, Scânteiază tot mai dulce, și aruncă pe-al meu dor Un reflex ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

... vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și ... sub înălțimea înstelată. Trecu talazul dușmăniei cu groaza lui de nedescris, La fund se duse iar gunoiul ce înălțase o secundă Și stânca tot rămase stâncă, și unda tot rămase undă... Se lumină întinsa noapte cu poleieli mângâietoare, Și astăzi e parfum de roze și cântec de privighetoare. Vestalelor, numai o ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STÂNCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru STÂNCĂ.

STÂNCOS

... STÂNCÓS , - OÁSĂ , stâncoși , - oase , adj . ( Despre munți , locuri etc . ) Format din stânci ; plin de stânci , cu stânci . - Stâncă

 

RUPESTRU

... RUPÉSTRU , - Ă , rupeștri , - stre , adj . 1. ( Despre plante ) Care crește pe stânci . 2. ( Despre locuințe ) Care este construit în stâncă

 

STÂNCĂRIE

... STÂNCĂRÍE , stâncării , s . f . Îngrămădire , mulțime de stânci ; regiune cu stânci - Stâncă

 

ȚANC

... ȚANC ^3 , țancuri , s . n . ( Reg . ) Vârf ascuțit și înalt de stâncă . ȚANC ^2 , ( 2 ) țancuri , s . n . 1. ( În loc . adv . ) La țanc = la timp , la momentul potrivit . 2. ( Reg . ) Bețisor cu mai multe crestături , cu ...

 

ACTINIE

ACTÍNIE , actinii , s . f . Animal de mare din încrengătura celenteratelor , fixat pe stânci , variat colorat , cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule ; anemonă - de - mare , dedițel - de - mare (

 

BÂRCOACE

BÂRCOÁCE , bârcoci , s . f . Arbust cu flori și cu fructe roșii , care crește pe stânci , în pădurile de munte ( Cotoneaster integerrima ) . - Et .

 

BORȘIȘOR

BORȘIȘÓR , borșișori , s . m . Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori roz , răspândită pe stâncile calcaroase ( Sempervivum schlehani ) . - Borș + suf . -

 

BURETE

BURÉTE bureți , s . m . 1. ( Bot . ) Nume generic dat unor ciuperci ; spongie . 2. ( În sintagma ) Burete - de - mare = ( la pl . ) Încrengătură de nevertebrate marine , fixate de stânci , cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase ( Spongiaria ) ; ( și la sg . ) animal din această încrengătură ;

 

CANARA

... CANARÁ , canarale , s . f . 1. Stâncă

 

CLOȚAN

... CLOȚÁN , cloțane , s . n . ( Înv . ) ( Vârf , colț de ) stâncă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...