Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INFERN
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru INFERN.
... INFERNÁL , - Ă , infernali , - e , adj . De infern , din infern
... În mitologia antică ) Loc așezat în fundul infernului , în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei ; ( în credința creștină ) iad , infern
CÉRBER , cerberi , ( 2 ) s . m . 1. ( În mitologia greacă ) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete , care stătea la porțile infernului și păzea intrarea . 2. Fig . ( Livr . ) Paznic sever ,
DAMNÁ , damnez , vb . I . Tranz . ( Livr . ; în mitologia greco - romană și în religia creștină ) A condamna la chinurile
DAMNAȚIÚNE , damnațiuni , s . f . ( Livr . ; în mitologia greco - romană și în religia creștină ) Osândire la muncile infernului . [ Pr . : - ți - u - . - Var . : damnáție s .
DAMNÁT , - Ă , damnați , - te , adj . ( Livr . ; adesea substantivat ) Osândit la chinurile
ERINÍI s . f . pl . Divinități ale infernului , la greci , reprezentate ca niște femei cu părul răvășit , împletit cu șerpi , și corespunzând , la romani ,
... GHEÉNĂ s . f . ( Livr . ) Iad , infern
... HÁDES s . n . ( Livr . ) Infern
... IAD , iaduri , s . n . ( În credința creștină ) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice ; infern