Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAT

 Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 2006 pentru DAT.

RĂBUIT

RĂBUÍT , - Ă , răbuiți , - te , adj . ( Reg . ) Uns , dat cu răbuială ( 2 ) . - V.

 

RĂCEALĂ

RĂCEÁLĂ , răceli , s . f . 1. Temperatură scăzută ; frig . 2. Fig . Lipsă de afecțiune , nepăsare , indiferență . 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare , manifestate prin guturai , traheită , bronșită , tuse cu expectorație , febră etc . - Răci + suf . -

 

RĂCHIȚICĂ

RĂCHIȚÍCĂ , răchițele , s . f . 1. Diminutiv al lui răchită . 2. ( La pl . ) Mic arbust totdeauna verde , cu tulpina târâtoare , cu fructe roșii , acrișoare , comestibile ( Oxycoccus quadripetalus ) . 3. Arbust cu flori mici , galbene și cu frunze ascuțite , acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu ( Elaeagnus angustifolia ) . - Răchită + suf . -

 

RĂCHITĂ

RĂCHÍTĂ , răchite , s . f . Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe , cu ramuri subțiri și elastice , folosite ca material de împletit ( Salix ) . [ Pl . și :

 

RĂPCIUGĂ

RĂPCIÚGĂ s . f . 1. Boală contagioasă ( la cai ) , caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală , respirație grea etc . ; morvă . 2. Epitet dat unui animal slab , neîngrijit , bolnav , bătrân . - Et .

 

RĂSĂRIT

RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele ; est . 3. Țară , ținut așezat în direcția răsăritului ( 2 ) față de un punct de reper dat ; orient ; ( colectiv ) popoarele dintr - un astfel de ținut sau dintr - o astfel de

 

RĂSPLĂTI

... RĂSPLĂTÍ , răsplătesc , vb . IV . Tranz . 1. A da cuiva o recompensă , o plată ( materială sau morală ) pentru ceea ce a făcut ; a recompensa . 2. ( Rar ) A plăti ...

 

RĂSPLATĂ

RĂSPLÁTĂ , răsplăți , s . f . Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită ;

 

RĂSTOARCE

... RĂSTOÁRCE , răstórc , vb . III . Tranz . ( Reg . ) A da

 

RĂSTURNA

... a doborî . 3. Tranz . Fig . A înlătura dintr - o situație înaltă , a scoate dintr - un post de conducere , a da jos de la putere . 4. Refl . A sta sau a se așeza într - o poziție comodă , cu spatele sprijinit de ceva ...

 

RĂSUCI

RĂSUCÍ , răsucésc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A deforma un corp alungit , prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) imprima o mișcare de rotație ; a ( se ) roti , a ( se ) întoarce . 3. Refl . A se întoarce brusc pe loc , schimbându - și direcția , poziția ; a se rostogoli . 4. Tranz . și refl . A ( - și ) mișca o parte a corpului , schimbându - i poziția . 5. Tranz . A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână . 6. Tranz . A strânge un obiect , dându - i forma unui sul . 7. Tranz . A înfășura , a depăna un fir în jurul unui suport . - Răs - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>